Alert: cea mai nordică așezare din lume

Situată la aproximativ opt sute de kilometri de Polul Nord, comunitatea Alert, pe vârful de nord-est al insulei Ellesmere, în Nunavut, Canada, este cea mai nordică așezare permanentă din lume. Cel mai apropiat loc populat se află la alți 540 de kilometri spre sud, în Groenlanda, în timp ce, cel mai apropiat oraș canadian se află la o depărtare de peste două mii de kilometri. Locul este atât de aproape de Polul Nord, încât nu se poate conecta la sateliți de comunicații, deoarece orbita lor se află sub orizont.

Timp de patru luni, Alert se află în întuneric total. Timp de încă patru luni, soarele nu părăsește niciodată cerul, neridicându-se la mai mult de 30 de grade deasupra orizontului, la prânz. Pământul rămâne înghețat și acoperit cu zăpadă timp de aproape zece luni pe an. Iernile sunt aspre și reci, cu temperaturi scăzând în mod regulat până la minus treizeci de grade. Temperaturile maxime din timpul verii nu se ridică cu mult peste punctul de îngheț.

În orice moment, în acest loc uitat de lume, vom găsi câteva zeci de persoane care trăiesc aici. Din fericire, Alert nu reprezintă casa lor permanentă; cei aflați aici sunt veniți în scop de serviciu. Acești oameni reci și nefericiți, supranumiți „Aleși ai Înghețului”, se numără printre membri ai Forțelor Armate Canadiene - care dispun de o instalație de interceptare a semnalelor și informațiilor numită CFS Alert - și printre personalul științific care lucrează la cele două facilități de cercetare de aici - stația meteo Environment Canada și un observator de monitorizare atmosferică al Global Atmosphere Watch (GAW).

Comunitatea Alert și-a primit numele după HMS Alert, o navă britanică care și-a stabilit tabăra în apropiere Alert, în iernile 1875-1876. Căpitanul vasului, George Nares și echipajul său au fost primii oameni care au ajuns la capătul de nord al insulei Ellesmere.

Stația meteorologică a fost stabilită aici în 1950. Stația militară a venit opt ani mai târziu. În timpul Războiului Rece, Alert avea o importanță strategică, deoarece reprezenta singurul punct din America de Nord, cel mai apropiat de zona de nord-vest a Uniunii Sovietice. De fapt, Alert este mai aproape de Moscova (4.000 de km) decât de Ottawa (4.150 km). Proximitatea teritoriului față de Uniunea Sovietică a permis o alianță strategică a S.U.A.-Canada-Regatul Unit-Australia-Noua Zeelandă, cunoscută sub denumirea de Cinci Ochi, pentru a sustrage informații de la rețeaua de comunicații din Rusia. Stația a devenit în curând un atu-cheie în rețeaua globală ECHELON.

La momentul cel mai glorios, CFS Alert a avut un personal de peste 215 oameni, înregistrați la un moment dat. Dar, după reducerile bugetare din anii 1990, echipa CFS Alert a fost redusă la aproximativ 74 de persoane, în timpul verii însă, populația se poate ridica la peste o sută.

Un articol din 14 noiembrie 2004 al ziarului Sun, ofera cititorilor o părticică din viața în Alert(ă):

Soldații, mulți dintre ei voluntari, servesc la posturi timp de șase luni - divizate de o vacanță de trei săptămâni. Și astăzi, mâncarea este la fel de bună precum a fost dintotdeauna. Televizoarele din diferite camere dispun de patru canale de televiziune live și alte patru de filme, redate din stocul stației însumând 4.500 de clipuri video și DVD-uri. Ascultarea emisiunilor trivia ale postului de radio CHAR-FM 105.9 al bazei, reprezintă o altă preferință în petrecerea timpului liber. O mare parte a stației este dedicată recreerii, cu două săli de sport, o cameră obscură, o pistă de bowling și un teatru. Serile sunt pline cu activități - jocuri multi-player pe calculator, prelucrarea lemnului, bingo, joc de cărți și trivia. Majoritatea personalului se află aici în mod voluntar. Asemenea unui echipaj din interiorul unui submarin, izolarea și unicitatea Alert(ei) aduce oamenii mai aproape sau dimpotrivă, îi îndepărtează - dobândind porecla veche de peste 50 de ani, de „Aleși ai Înghețului”.

Singurul mod de a transporta orice, aici, se face pe calea aerului. În fiecare an, RCAF face aproximativ 225 de zboruri Hercules la Alert pentru a aduce în jur de două milioane de litri de combustibil și 300 de tone de mărfuri. În plus față de zborurile săptămânale, rezerve adiționale sunt aduse de două ori pe an, prin operațiuni masive care implică zeci de zboruri spre și de la cel mai apropiat port de apă adâncă, Thule, Groenlanda. Problema este că o mare parte din timp, aeronavele Canadei Hercules C-130 nu zboară. Zborurile de reaprovizionare au o întârziere obișnuită de 24 de ore ori sunt complet anulate atunci când avioanele sunt reținute la sol din cauza problemelor mecanice sau deviate în altă parte, pe motiv de prioritate militară.

Medicii militari notează că cei mai mulți oameni cresc în greutate pe perioada șederii. Cei care nu sunt în măsură să se adapteze izolării, sunt eliminați înainte de a atinge punctul critic și a o lua la fugă prin zăpadă. „Este minunat să te afli aici, dar trebuie să te menții ocupat tot timpul”, spunea Subofițerul Stației Serge Oullet în 2004. „Noi încercăm instigăm oamenii la socializare, în afara orelor de lucru.”