Această insulă croată seamănă cu o amprentă gigantică

Acestă mică insulă din Marea Adriatică, aflată în largul coastei Croației, a primit o atenție deosebită în ultima vreme. Situată în arhipelagul Sibenik pe coasta Dalmată, această insulă minusculă de 1.4 km pătrați este complet acoperită de un labirint de ziduri din piatră, uscate. Atunci când se privește de sus, insula de formă ovală Baljenac (scrisă, de asemenea, și Bavljenac), arată ca o amprentă gigantică cu șiruri lungi de ziduri joase asemănătoare liniilor epidermice pe care le prezintă suprafața pielii de pe ultima falangă a degetelor de la mâini.

Asemănător multor alte națiuni vest-europene, precum Irlanda, Anglia și Scoția, o mare parte din mediul rural al Croației și al litoralului este îmbrățișat de ziduri din piatră uscată. Aceste construcții datează de secole și au fost utilizate în marcarea istorică a limitelor dintre terenurile agricole învecinate. Zidurile sunt clădite fără niciun mortar care să țină pietrele laolaltă. În schimb, pietrele sunt foarte bine îmbinate între ele, precum piesele unui puzzle, astfel că zidurile au rezistat, cu succes, probei dificile a timpului.

Mare parte a coastei croate se caracterizează prin topografie carstică - cu alte cuvinte, este stâncoasă. Pentru a cultiva acest teren stâncos, fermierii au ales, cu migală, rocile din sol și apoi le-au refolosit pentru a construi ziduri în jurul parcelelor geometrice, creând, în unele cazuri, un fel de grilaj care se întindea de kilometri întregi. În Baljenac, pe o insulă cu o lungime de doar jumătate de kilometru, pereții se întind până la peste 23 de kilometri. Recent, guvernul croat a făcut apel la UNESCO pentru a include insula și zidurile sale de piatră uscată în Lista Patrimoniului Mondial.

În afară de a defini delimitările agricole, zidurile, mai au ca scop și ocrotirea de vânturile puternice, cunoscute sub numele de „bura”, care fac posibilă cultivarea în locurile expuse, de-a lungul coastei. În Pag, o insulă alungită care are cel mai lung litoral Marea Adriatică, fermierii au construit ziduri lungi din piatră uscată, a căror lungime cumulată este de peste o mie de kilometri.