Umbrellium dezvoltă marcaje pietonale interactive care „se afişează” numai dacă există pietoni în trecere.
Licăresc lumini intense de LED, care semnalizează utilizatorilor de smartphone-uri ce se deplasează pe această porţiune interactivă a drumului, proiectată să dispară pe timpul nopţii şi să reapară numai atunci când este necesar.
Proiectată de compania de software din Londra Umbrellium, Trecerea Graur (eng. Starling Crossing, „starling” fiind o specie de graur, Sturnus vulgaris, din familia Sturnidae, cu penaj negru iridescent) îşi propune să actualizeze obişnuita zebră pentru secolul XXI. Astfel, în loc de zebră, pare că vom avea graur şi un traseu iluminat doar la nevoie, în special noaptea.
Odată cu suprautilizarea telefoanelor inteligente şi cu creşterea traficului rutier, sunt necesari şi mai mulţi stimuli pentru pietoni, şoferi şi ciclişti, în scopul de a crea o siguranţă mai mare în jurul trecerilor de pietoni, a explicat fondatorul Umbrellium, Usman Haque.
„Marcajele de trecere a pietonilor pe care le cunoaştem, nu au fost actualizate cu adevărat încă din anii 1940, iar în zilele noastre, populăm oraşele într-un mod destul de diferit”, a declarat Haque. „Avem telefoane mobile în mâini, care ne distrag atenţia şi relaţionarea noastră cu oraşul este foarte diferită astăzi.”
Trecerea pietonală reprezintă unul dintre cele mai complexe momente de interacţiune pe care aproape fiecare om o resimte zilnic”, a continuat el. „Este acel moment unic în care chiar negociem cu ceilalţi, precum şi cu nişte bucăţi mari de metal.” Sau mai bine zis, momentul când căutăm privirea şoferului, atunci când ne pregătim să traversăm pe trecerea de pietoni: „Pot să trec?” - ne uităm la el, iar şoferul ne face semn „Da, da, porneşte”.
LED-urile încorporate în suprafaţa panourilor antişoc din masă plastică ce formează suprafaţa drumului sunt declanşate de camerele care monitorizează scena. Camerele de luat vederi anticipă următoarele mişcări ale vehiculului, pietonului sau ale ciclistului, iar modelele de trecere sunt ajustate corespunzător. Fixate cu ajutorul unei structuri metalice care asigură ca suprafaţa să nu se destrame sub greutatea vehiculelor, panourile mate sunt proiectate astfel încât să fie rezistente la alunecare în timpul ploii.
În miez de noapte, atunci când există puţini pietoni, trecerea poate dispărea complet, dar în timpul orelor de vârf este proiectată să reapară, ajustându-şi dimensiunea, orientarea, marcajele şi culorile pentru a se potrivi cu numărul de persoane care trebuie să treacă.
„În primele ore ale dimineţii, să zicem ora 05:00 dimineaţa, probabil că nu vor fi prea mulţi pietoni dornici să traverseze strada, deci trecerea ar putea apărea numai dacă cineva ar avea nevoie de ea. După ce au traversat, aceasta poate dispărea din nou - şi pentru toate intenţiile şi scopurile, pare doar un drum normal,” a explicat Haque. „Dar mai târziu spre seară, după ce puburile se închid şi apare o mulţime de oameni care încearcă să treacă strada, trecerea se va lărgi în mod automat pentru a găzdui toţi aceşti oameni în plus.”
Proiectul are drept scop reducerea numărului de accidente rutiere care au loc la trecerile pietonale şi include, de asemenea, semnale destinate avertizării utilizatorilor de smartphone-uri care rătăcesc prin traficul rutier şi din sens opus.
Umbrellium instalat un prototip la scară naturală a sistemului de trecere Starling la un studio de televiziune din sud-vestul Londrei pentru a testa experienţa utilizatorilor. Pentru această versiune, schimbările de nivel dintre trotuar şi şosea au fost atenuate pentru a crea un „spaţiu comun” vehiculelor şi pietonilor. Haque a mai menţionat că vor fi implementate şi indicatoare texturale pentru persoanele cu deficienţe de vedere, în versiunea finală a sistemului.
Weekend-ul trecut, un şofer de taxi a intrat într-o mulţime de vizitatori la muzeele de pe Strada Expoziţională din Londra - unua dintre cele mai timpurii prototipuri ale capitalei în ceea ce priveşte spaţiul comun - care a atras critici grele asupra conceptului. „Conceptul de spaţiu comun aduce multe beneficii, dar şi multe dificultăţi. Consider acest lucru ca o extensie a unui experiment similar, adică unul cu titlul „cum putem transforma oraşele noastre într-unele mai pietonale?”, a spus Haque.
„Dacă spaţiul comun ca şi configuraţie fizică poate fi realizat în mod viabil, atunci cum putem face ca fizicalizarea să devină mai receptivă la situaţia din timp real?”, a adăugat el. „Ceea ce mi-ar plăcea cu adevărat să fac este să reunesc învăţămintele spaţiului comun spre această versiune interactivă. Aceasta asigură o investigaţie suplimentară.”
