Trecerea de pietoni interactivă, care apare doar atunci când este necesar

Licăresc lumini intense de LED, care semnalizează utilizatorilor de smartphone-uri ce se deplasează pe această porțiune interactivă a drumului, proiectată să dispară pe timpul nopții și să reapară numai atunci când este necesar.

Proiectată de compania de software din Londra Umbrellium, Trecerea Graur (eng. Starling Crossing, „starling” fiind o specie de graur, Sturnus vulgaris, din familia Sturnidae, cu penaj negru iridescent) își propune să actualizeze obișnuita zebră pentru secolul XXI. Astfel, în loc de zebră, pare că vom avea graur și un traseu iluminat doar la nevoie, în special noaptea.

Odată cu suprautilizarea telefoanelor inteligente și cu creșterea traficului rutier, sunt necesari și mai mulți stimuli pentru pietoni, șoferi și cicliști, în scopul de a crea o siguranță mai mare în jurul trecerilor de pietoni, a explicat fondatorul Umbrellium, Usman Haque.

„Marcajele de trecere a pietonilor pe care le cunoaștem, nu au fost actualizate cu adevărat încă din anii 1940, iar în zilele noastre, populăm orașele într-un mod destul de diferit”, a declarat Haque. „Avem telefoane mobile în mâini, care ne distrag atenția și relaționarea noastră cu orașul este foarte diferită astăzi.”

Trecerea pietonală reprezintă unul dintre cele mai complexe momente de interacțiune pe care aproape fiecare om o resimte zilnic”, a continuat el. „Este acel moment unic în care chiar negociem cu ceilalți, precum și cu niște bucăți mari de metal.” Sau mai bine zis, momentul când căutăm privirea șoferului, atunci când ne pregătim să traversăm pe trecerea de pietoni: „Pot să trec?” - ne uităm la el, iar șoferul ne face semn „Da, da, pornește”.

LED-urile încorporate în suprafața panourilor antișoc din masă plastică ce formează suprafața drumului sunt declanșate de camerele care monitorizează scena. Camerele de luat vederi anticipă următoarele mișcări ale vehiculului, pietonului sau ale ciclistului, iar modelele de trecere sunt ajustate corespunzător. Fixate cu ajutorul unei structuri metalice care asigură ca suprafața să nu se destrame sub greutatea vehiculelor, panourile mate sunt proiectate astfel încât să fie rezistente la alunecare în timpul ploii.

În miez de noapte, atunci când există puțini pietoni, trecerea poate dispărea complet, dar în timpul orelor de vârf este proiectată să reapară, ajustându-și dimensiunea, orientarea, marcajele și culorile pentru a se potrivi cu numărul de persoane care trebuie să treacă.

„În primele ore ale dimineții, să zicem ora 05:00 dimineața, probabil că nu vor fi prea mulți pietoni dornici să traverseze strada, deci trecerea ar putea apărea numai dacă cineva ar avea nevoie de ea. După ce au traversat, aceasta poate dispărea din nou - și pentru toate intențiile și scopurile, pare doar un drum normal,” a explicat Haque. „Dar mai târziu spre seară, după ce puburile se închid și apare o mulțime de oameni care încearcă să treacă strada, trecerea se va lărgi în mod automat pentru a găzdui toți acești oameni în plus.”

Proiectul are drept scop reducerea numărului de accidente rutiere care au loc la trecerile pietonale și include, de asemenea, semnale destinate avertizării utilizatorilor de smartphone-uri care rătăcesc prin traficul rutier și din sens opus.

Umbrellium instalat un prototip la scară naturală a sistemului de trecere Starling la un studio de televiziune din sud-vestul Londrei pentru a testa experiența utilizatorilor. Pentru această versiune, schimbările de nivel dintre trotuar și șosea au fost atenuate pentru a crea un „spațiu comun” vehiculelor și pietonilor. Haque a mai menționat că vor fi implementate și indicatoare texturale pentru persoanele cu deficiențe de vedere, în versiunea finală a sistemului.

Weekend-ul trecut, un șofer de taxi a intrat într-o mulțime de vizitatori la muzeele de pe Strada Expozițională din Londra - unua dintre cele mai timpurii prototipuri ale capitalei în ceea ce privește spațiul comun - care a atras critici grele asupra conceptului. „Conceptul de spațiu comun aduce multe beneficii, dar și multe dificultăți. Consider acest lucru ca o extensie a unui experiment similar, adică unul cu titlul „cum putem transforma orașele noastre într-unele mai pietonale?”, a spus Haque.

„Dacă spațiul comun ca și configurație fizică poate fi realizat în mod viabil, atunci cum putem face ca fizicalizarea să devină mai receptivă la situația din timp real?”, a adăugat el. „Ceea ce mi-ar plăcea cu adevărat să fac este să reunesc învățămintele spațiului comun spre această versiune interactivă. Aceasta asigură o investigație suplimentară.”