Masculii din lumea zburătoarelor preferă vecinii cu aceeași personalitate
Pentru că, până la urmă, un vecin cu care avem ceva în comun, ne poate deveni chiar prieten.
Pentru oameni, este un lucru normal și natural să ia în considerare propria părere cu privire la viitorii vecini, atunci când își aleg spațiul de locuit, însă animalele fac și ele același lucru? Potrivit unui studiu efectuat de Universitatea Oxford, masculul Parus major (Pițigoiul) se conformează semnificației expresiei „cine se aseamănă se adună”, în timp ce femelele pițigoi mai au și alte priorități, în afară de rezolvarea enigmei 'cine își are cuibul prin apropiere'.
Pițigoiul mare își construiește cuib în pădure, inclusiv în pădurea Wytham din Anglia. Acolo, doctoranda Katerina Johnson a stabilit personalitățile păsărilor prinse și apoi eliberate înapoi în sălbăticie, testând dacă acestea erau prudente sau îndrăznețe atunci când se confruntau cu alegerea unuia dintre cele cinci medii de viață noi.
Timp de peste șase sezoane de reproducere, Johnson a studiat locurile unde își construiau cuib păsările, pentru a vedea dacă acestea se autoclasificau în baza trăsăturilor de personalitate pe care ea le măsurase. „Am constatat că masculii, dar nu și femelele, erau pretențioși în privința personalităților, aceștia optând pentru vecini asemănători lor”, a declarat Johnson într-un articol. „Rezultatele noastre subliniază faptul că interacțiunile sociale pot juca un rol-cheie în deciziile animale”.
În jurnalul Animal Behavior, Johnson a concluzionat că deciziile sunt luate pe baza vecinilor care trăiesc în apropiere, mai degrabă decât a păsărilor cu particularități care gravitează în jurul anumitor părți ale pădurii, cu anumite condiții de mediu. „Asemănător studenților care își aleg colegii de cameră,”, a comentat Johnson, „păsările ar putea să acorde mai multă atenție celor cărora le împărtășesc spațiul de locuit decât locației în sine”.
Parus major sunt extrem de teritoriali în timpul sezonului de reproducere, astfel încât masculii mai puțin agresivi devin ușor vulnerabili atunci când sunt înconjurați de vecini mai puternici și se pare că aceștia încep să își caute o viață mai liniștită altundeva. Pe de altă parte, păsările mai îndrăznețe ar putea să considere că merită să își suporte vecinii la fel de agresivi, dacă se ivește o luptă cu prădătorii.
Deși rămâne de văzut dacă lucrarea este aplicabilă și altor specii, aceasta pătrunde pe un teritoriu complet nou, deoarece, după cum se notează și în lucrare, „puține studii au investigat importanța contextului social al personalităților animale și astfel de cercetări s-au axat în mare parte pe aspectele organizării sociale a populațiilor non-teritoriale.”
Lucrarea doctorandei acoperă o serie de subiecte variate, iar domeniile atinse o transformă într-una destul de rară. Nu este ieșit din comun ca pe parcursul carierei lor, oamenii de știință să traverseze subiecte neasemănătoare, în scopul susținerii lucrării de doctorat. Johnson a declarat într-un interviu: „Legătura de bază reprezintă interesul meu față de personalitatea și de comportamentul social (atât cauzele, cât și consecințele sale) al oamenilor și a altor animale”.
