Regina Virgină a Angliei și epoca elisabetană
Elisabeta I a fost regină a Angliei și a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moarte.

Regina Virgină a Angliei, s-a născut în 7 septembrie 1533.
Elisabeta I a fost regină a Angliei și a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moarte. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a Annei Boleyn, care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii sunt Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I).
Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură „că îi va purta de grijă până la moarte”.
Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută drept Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.

S-a înconjurat de un grup de consilieri de încredere, conduși de William Cecil, Primul Baron Burghley. În politică a fost mai moderată decât tatăl său, fratele și sora sa. Unul din motto-urile sale era „Video ed taceo (Văd și nu spun nimic)”. A adoptat o diplomație prudentă, în comparație cu marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei.
Domnia reginei Elisabeta este denumită „era elisabetană” sau „epoca de aur”. Perioada este marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. A fost și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva din dramaturgii care au trăit în timpul domniei sale, ai căror opere se citesc și astăzi.
Istoricii descriu adesea era elisabetană care a fost romanțată pe scară largă în literatură, filme, piese de teatru și seriale TV. Era elisabetană este considerată a fi o perioadă de renaștere și prosperitate engleză, care a hrănit spiritul național prin idealuri clasice, expansiune internațională și triumf naval.

În plus, în epoca de aur a exploratorilor și marinarilor, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon și-a expus viziunile filosofice și politice și s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh și Sir Humphrey Gilbert.
Elisabeta a fost calificată o domnitoare temperamentală și uneori indecisă. Spre sfârșitul domniei, o serie de probleme economice și militare i-au afectat popularitatea. Totuși îi este recunoscută carisma și încăpățânarea, într-o perioadă în care suveranii din țările vecine înfruntă dificultăți interne care le periclitează tronurile. Ca în cazul rivalei sale Maria regina Scoției, care a fost închisă în 1568 și executată în 1587. Indecizia sa, pe care consilierii săi o considerau păguboasă, a salvat-o deseori de alianțe matrimoniale și politice nefericite. Asemenea tatălui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie și proză. Domnia sa a fost marcată de prudență în ceea ce privește acordarea de onoruri și demnități. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl și șapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privați, de la treizeci și nouă la nouăsprezece și ulterior la paisprezece.
Viața cotidiană din perioada elisabentană a Angliei, își urma cursul în funcție de rangul social: monarhul în cel mai mare rang, nobilimea în rang secund, mica nobilime pe locul al treilea, al patrulea rang fiind negustorii și ultimul muncitorii. Regina era considerată a fi o reprezentare a lui Dumnezeu pe Pământ. În perioada domniei Elisabetei I exista un respect aparte pentru familie, ca grup social. Se considera că familia reprezintă un model pentru comunitate, aceasta fiind standardizată și căpătând un respect profund pentru importanța sa ierarhică.

Pentru majoritatea copiilor, educația începea încă de acasă, unde erau învățați eticheta, bunele maniere și regulile de bază. Alte principii de bază în educația copiilor includeau respectul față de mamă și tată, solicitarea binecuvântării părintești, scularea dis-de-dimineață și rugăciunea.
Moda în perioada elisabetană era considerată o modalitate de auto-exprimare pentru membrii tuturor claselor sociale. Pentru femei, moda era simplă, dar realizată într-un mod atractiv. Hainele femeiești acopereau pielea de la gât și până la glezne. Asemenea hainelor femeiești și cele bărbătești erau decorate cu volane și dantele destul de incomode. Băieții și fetele purtau îmbrăcăminte în acelaș stil. Garderoba era considerată o formă de artă, motiv pentru care oamenii elisabetani acordau timp și depuneau efort pentru a se îmbrăca.
După scurtele domnii ale fraților săi vitregi, cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului și au ajutat la crearea identității naționale. Acesta a fost, de asemenea, sfârșitul perioadei în care Anglia a fost un regat separat înainte de unirea sa regală cu Scoția.



