Acest tip și-a reparat dinții prin imprimarea 3D a propriului aparat ortodontic
Aparatul, în totalitate din plastic, l-a costat numai 60 de dolari.

Un student la Institutul de Tehnologie din New Jersey și-a fabricat propriul aparat ortodontic fix, din plastic, folosind o imprimantă 3D, materiale în valoare de 60 de dolari și o doză sănătoasă de ingeniozitate - și chiar a funcționat.
Amos Dudley obișnuia să poarte aparat ortodontic, încă din gimnaziu, însă nu purta în mod constant și dispozitivul de fixare, necesar în acest caz, astfel încât dinții lui și-au revenit la stadiul de dinainte.
El nu a vrut să scoată din buzunar mii de dolari pentru un nou aparat dentar, deci studentul cu specializarea pe design digital, a decis să-și creeze singur un astfel de dispozitiv. Pe blogul său, Dudley a scris că el însuși era o combinație improbabilă a două lucruri: era complet falit, însă avea acces la o imprimantă 3D de înaltă calitate prin intermediul universității. A profitat din plin de acest lucru.
Procesul nu a fost tocmai simplu. Trebuia să cerceteze procedurile ortodontice și să schițeze operațiunea aparatului său ortodontic fix, astfel încât dinții săi să se corecteze în mod pozitiv. Dar odată ce totul a fost pus la punct, tot ceea ce mai avea de făcut era fabricarea unei serii de modele din plastic relativ ieftin, și apoi purtarea acestora.
Și a meritat pentru Dudley, al cărui zâmbet a devenit remarcabil.
Iată procesul prin care a trecut:
Dudley a dat peste o fotografie dintr-un „tratament de aliniere corectă a dinților” și a observat că plasticul arăta ca și cum ar avea striațiile de strat dintr-o imprimare 3D. Deci, ce putea să-l împiedice să-și imprime în 3D, propriul „tratament”, s-a gândit el.

Mai întâi a realizat un mulaj al de dinților cu alginat. „Aceste matrițe sunt foarte precise și captează o cantitate uimitoare de detalii”, scrie el. „Au existat niște bule în matriță”, dar nu aveau importanță în aliniere.

Efectuarea acestei distribuții a fost simplă, conform spuselor lui Dudley. „Am pus mulajul cu capul în jos într-un recipient pentru iaurt și apoi l-am umplut cu lichid Permastone”, scrie el. „Când a ieșit, am rupt doar partea de sus pentru a scoate piesa turnată și am folosit o lamă de ras pentru a netezi suprafața înconjurătoare.”

Acum putea vedea mai bine alinierea incorectă a dinților săi. Se poate vedea că LI-r (incisivul lateral drept) iese din rând.

Scanarea cu laser a fost nedureroasă într-un mod cât de cât rezonabil, spune el, deși descrie interfața software-ului NextEngine drept „îngrozitoare”. „Dimensiunile scanării păreau să corespundă foarte îndeaproape dimensiunilor pe care le-am măsurat pe modelul fizic utilizând etriere”, descrie autorul. Crearea animației, mai adaugă el, care ar arăta calea pe care ar urma-o dinții săi prin diferite iterații ale aparatului dentar, nu a fost deosebit de dificilă.

„Iată partea unde a început să devină foarte interesant”, scrie el. Imprimarea 3D a matrițelor.

O vizualizare de sus a matriței tipărite în 3D.

Aceștia sunt „pașii" de urmat în toate imprimările 3D. „Etichetarea pieselor este crucială”, sfătuiește el. „Arată aproape identice d.p.d.v. virtual”.

După versiunile finale ale aparatelor ortodontice au ieșit din mașinăria sub formă de vid, Dudley le-a șlefuit marginile, astfel încât să nu-i irite gingiile.

Dar au funcționat? Aici este zâmbetul său înainte.

Și după aproximativ patru luni.

Dacă doriți o analiză mai aprofundată a procesului, consultați blogul lui Dudley. (Doar să nu-l rugați să vă tipărească și vouă aparate dentare.)
Articolul original poate fi citit pe Business Insider.


