Oh, deci de aceea „gângurim” cu puii de cățel

Cățeii și bebelușii nu prea au înclinații spre arta conversației, indiferent de ceea ce ar spune unii oameni, în contrariu. În loc să ne adresăm lor asemeni unor adulți, avem tendința de a utiliza un limbaj foarte ciudat sau doar o serie de zgomote deformate pe tonuri fluctuante. După cum se dovedește, faptul că noi ne comportăm astfel, atât cu bebelușii, cât și cu cățeii, dezvăluie multe despre propria noastră evoluție.

O echipă de la Universitatea din Lyon/Saint-Etienne, care a publicat o lucrare și în Proceedings of the Royal Society B, a constatat că vorbim, nu doar cu puii, ci și cu câinii adulți, în același stil ca și cu bebelușii. Și anume, folosim o frecvență mai înaltă, vorbim mai încet și folosim cuvinte foarte simple. „Cine e băiat bun?" și „Salut băiatul! Saluuut băiatul!” sunt exemple bune în acest sens.

După ce au comparat și contrastat reacțiile bebelușilor, câinilor, puilor și adulților la acest tip de limbaj, cercetătorii au observat că atât cățeii cât și bebelușii reacționează pozitiv, în timp ce câinii mai mari acordă doar foarte puțină atenție. Adulții umani, desigur, pur și simplu cred că am devenit ușor debili. Deși este dificil de dovedit, acest model de vorbire - unul pe care toți îl utilizăm la un moment dat - pare să fi evoluat pentru ca adulții să poată interacționa la un anumit nivel cu ascultatorii necuvântători. Acest limbaj se aplică în primul rând urmașilor umani, dar îl aplicăm și cățeilor pentru că îi vedem ca pe niște pui dezinformați și neelocvenți.

Termenul tehnic pentru acest tip de limbaj în raport cu tovarășii noștri canini este „limbaj specific direcționat către câini”. Gânguritul de bebeluș antrenează copiii într-un mod care favorizează atenția și învățarea limbilor străine, și aplicăm acest limbaj, în mod natural, la căței, chiar dacă nu obținem rezultate similare. (Ei bine, poate uneori le obținem.) Nu doar pentru că suntem atrași de orice față asemănătoare uneia de bebeluș, ci și pentru că această tonalitate înaltă pare să antreneze cățeii într-un mod diferit.

Pentru a descoperi acest lucru, diverse fraze de genul „Vino aici, vino aici. Băiat bun, cine e un băiat bun?”, au fost adresate atât câinilor de toate vârstele și cât și fiecărui membru al echipei de cercetare. Echipa a observat că tonalitatea noastră crește cu 21 la sută, în medie, atunci când ne adresăm cățeilor, în comparație cu tonul nostru normal. „Am constatat că puii manifestă un răspuns prompt, înnăscut, la acest tip de limbaj specific direcționat către câini, în absența oricăror alte indicii, cum ar fi repere vizuale”, a declarat Nicolas Mathevon, profesor de bioacustică la Universitatea din Lyon/Saint-Etienne. „Pe de altă parte am constatat că exemplarele adulte nu reacționează diferit atunci când oamenii le vorbesc astfel în comparație cu modul de adresare normal.” Animale de companie mai în vârstă, se pare că preferă familiaritatea persoanelor care le-au crescut.

Cu toate că sunt necesare mai multe studii în acest sens, s-a constatat că indiferent de modul în care ne adresăm lor, pisicile pur și simplu nu dau doi bani pe tonalitatea nostră.