Cu un creier mai mare, căscăm mai mult
Cu cât este mai mare căscatul unui animal, cu atât mai mare îi este creierul, se constată în urma unui studiu.
Dacă vedem pe cineva căscând la infinit, atunci nu trebuie să ne pripim cu concluziile, gândindu-ne că ar putea fi un leneș incurabil, ci mai degrabă un om cu creier mare și bogat în neuroni. Un nou studiu publicat în Biology Letters a descoperit că timpul necesar unui mamifer pentru a finaliza un căscat, prezice cu tărie marimea creierului creaturilor și numărul de neuroni din cortex sau din materia cenușie.
În rândul vertebratelor, căscatul reprezintă un fenomen larg răspândit - și înțeles greșit. Căscatul este adesea asociat cu somnul și plictiseala, însă joacă un rol psihologic important în organism, a spus Andrew Gallup, un psiholog evoluționist și „yawnologist” (specialist în căscat) la Universitatea de Stat din New York la Oneonta. Într-adevăr, căscatul are acelaș efect asupra creierului nostru, precum exercițiile de întindere pentru mușchi.
Când efectuăm mișcări de întindere, vom stimula fluxul de sânge dintr-o anumită zonă a corpului. Asemenea deschiderii largi a maxilarului - însoțit de o respirație adâncă - din timpul unui căscat, care aduce un val concentrat de sânge în cap, livrând glucoză și oxigen în creierul și neuronii noștri. Menține, de asemenea, temperatura scăzută a creierului. Implicația acestui fapt este clară, iar Gallup a adăugat: „Pentru a produce aceleași tipuri de efecte, animalele cu creierul mai mare ar trebui să caște un timp mai îndelungat.”
Pentru a testa ipotezele, Gallup și colegii săi au acaparat sursa principală de date cu animale ce cască: YouTube. Cercetatorii au analizat aproximativ 200 de videoclipuri, cronometrând căscatul a peste 24 de specii diferite, incluzând câini, pisici, arici, oposumi, vulpi, veverițe și o varietate de primate, inclusiv oameni.
Mai apoi, ei au comparat timpul de căscat al fiecărui animal cu datele referitoare la greutatea medie a creierului și numărul de neuroni corticali, specific speciei respective. Rezultatele: cu cât era mai lung căscatul, cu atât creierul, tindea să fie mai mare. Cea mai solidă corelație a avut loc între durata căscatului și complexitatea creierului, judecând după numărul de neuroni. Normal, primatele au avut tendința de a căsca pe timpul cel mai îndelungat. Oamenii și maimuțele - precum și unele non-primate, precum elefanții - tind să însumeze mai mulți neuroni și dimensiuni ale creierului relativ mai mari decât la alte animale, fapt strâns legat de funcționarea cognitivă mai mare.
„Ceea ce separă cu adevărat omul de restul animalelor în ceea ce privește abilitățile noastre cognitive este numărul de neuroni și nu dimensiunea creierului”, a mai spus Gallup.
Autorii studiului au subliniat că nici dimensiunea corpului, nici cea a maxilarului nu a corelat cu durata căscatului. Oamenii sunt mult mai mici decât caii, morsele și cămilele, încă căscatul nostru durează mai mult. Gallup a declarat că rezultatele ridică o serie de noi întrebări în domeniul științei căscatului. El se află deja în procesul de exploatare a corelației dintre căscatul uman și capacitatea cognitivă. Când vor exista și rezultate, vom ști cu exactitate dacă amicul nostru cască pentru că i-ar trebui mai multă cafea, sau pur și simplu își „întinde” creierul.
