Momentul în care japonezii realizează că nu trăiesc în basme
Orașul luminilor, al modei și al iubirilor, Parisul poate provoca mari decepții turiștilor străini, mai ales japonezilor
Există evenimente și locuri, la care creierul uman reacționează, uneori, distorsionat. Deși în astfel de situații, persoanele afectate nu necesită tratament, aceste semne intră fără ocolire direct la categoria tulburărilor psihice - ciar și atunci când aceste simptome sunt rare și aproape de nerecunoscut.
Sindromul paris - aprofundăm imediat și ce înseamnă acesta - reprezintă de fapt un tip de șoc cultural: asemănător Sindromului Stendhal ce se întâmplă atunci când o pictură sau orice formă de artă sunt atât de frumoase încât îl copleșesc pe privitor sau Sindromul Ierusalim care se întâmplă atunci când oameni normali devin brusc siguri că îl reprezintă pe „cel ales”.
Sindromul Paris reprezintă o afecțiune psihiatrică care afectează turiștii care vizitează capitala Franței și care au fost profund impresionați de filme precum Amelie sau cafenele cochete. Sindromul se manifesta prin transpirație, halucinații, senzație de persecuție și amețeală, majoritatea victimelor fiind, de obicei, din Japonia.
Primul diagnostic a fost pus în 1986 de psihiatrul japonez Hiroaki Ota, care lucra în Franța.. Primele mențiuni referitoare la această predispoziție a japonezilor spre Sindromul Paris au fost făcute în anul 2004 în revista franceză de psihiatrie Nervure. Japonezii suferă un adevărat șoc cultural în momentul în care ajung în Paris, un oraș prezentat la ei acasă (prin intermediul reclamelor) idealistic, fiind definit ca o metropolă 100% romantică și ca o destinație culturală extraordinară.
Printre simptomele Sindromului Paris se numără: stări acute delirante, halucinații, sentimente de persecuție (iluzia că ești victima unui prejudiciu, a unei agresiuni sau că ceilalți te tratează cu ostilitate), pierderea contactului cu realitatea, depersonalizarea, anxietatea și de asemenea manifestări psihosomatice precum: tahicardie, transpirație sau amețeli. Aceste dispar după ce pacienții părăsesc orașul. Dar, o dată ce apar, turiștii dezorientați trebuie să ajungă imediat la un medic. Dacă sunt stări de agitație mare, ei sunt calmați cu medicamente psihotrope, ca să nu devină agresivi.
În fiecare an, zeci de turiști japonezi sunt în așa măsură afectați de șocul cultural, la vizitarea Franței, încât ambasada Japoniei la Paris a înființat o linie telefonică, aflată în funcțiune 24h din 24, pentru ca turiștii afectați să poată solicita ajutor și să fie îndrumați la un spital dacă au nevoie de tratament. În cazurile mai grave, ambasada deleagă un medic psihiatru care să însoțească turistul înapoi în Japonia, cu avionul.
