Moașa a peste 3000 de copii din lagăr

S-au scris foarte multe despre ororile naziștilor, dar există mărturii ce încă mai fascinează și nu sunt cunoscute de marele public. Una dintre ele o are în centru pe Stanisława Leszczyńska, o moașă de origine poloneză care le-a ajutat pe femeile de la Auschwitz să-și ducă la capăt cu bine sarcinile, deși condițiile din lagărul de concentrare erau îngrozitoare. În lagăr, Stanisława a lucrat sub coordonarea directă a lui Josef Mengele.

În ciuda ororilor care o înconjurau, Stanisława Leszczyńska a reușit să ajute o mulțime de femei să nască în interiorul lagărului de la Auschwitz. Se spune, astfel, că poloneza a reușit să salveze nu numai viața a peste 3000 de copii, ci și a tinerelor însărcinate, rămase fără nicio speranță. Chiar ea, dar și medicii naziști de la Auschwitz aveau îndoieli că aceste femei ar putea duce sarcina la termen în condiții de malnutriție și boli agresive, dar moașa nu a pierdut niciun copil cât gravidele au fost sub supravegherea sa medicală.

Stanisława Leszczyńska s-a născut în anul 1896, într-o familie de polonezi catolici. Reușește să-și finalizeze studiile cu puțin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, după care se căsătorește, în anul 1916, cu tipograful Bronisław Leszczyński. Cei doi au avut împreună trei copii: o fată și doi băieți. Stanisława a studiat asistența medicală în Varșovia, după care a lucrat ca moașă la maternitățile din oraș.

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, familia Leszczyńska a fost în întregime arestată, deoarece era recunoscută pentru faptul că sprijinise comunitatea evreiască din capitala poloneză, în timpul ocupației naziste. Ea și soțul său i-au ajutat mult pe evreii din ghetouri: le-au oferit alimente, acte false și alte lucruri pentru ca aceștia să supraviețuiască. Au fost prinși, iar Stanisława și copiii ei au fost arestați și duși la Gestapo în 1943. Soțul și fiul cel mai mare însă au fugit înainte de a fi capturați. Bărbatul ei a murit în cele din urmă în revolta din Varșovia, înainte ca Leszczyńska să-l mai poată vedea.

După ce au fost interogate de Gestapo, Leszczyńska și fiica sa în vârstă de 24 de ani au fost trimise la Auschwitz, unde li s-au tatuat numerele 41335 și 41336. Fiica era studentă la Medicină când a fost capturată de naziști, așa că alături de mama ei au lucrat în maternitatea de la Auschwitz. Acolo l-au întâlnit pe medicul Josef Mengele, cel mai brutal și de temut doctor din lagărul de concentrare. Experiența de moașă a Stanislawei i-a salvat viața ei și fiicei sale.

Condițiile din maternitatea de la Auschwitz erau extrem de precare. Baraca destinată nașterilor nu era, sub nicio formă, organizată pentru desfășurarea unor astfel de activități. Prin urmare, Stanisława s-a văzut nevoită să folosească orice mijloace pentru a aduce copiii pe lume, în condiții minime de siguranță. În acest sens, ea a aranjat ca paturile tinerelor însărcinate să fi mutate în zonele cele mai calde din barăci și le-a îndemnat pe femei să schimbe rația de pâine care li se oferea cu cearșafuri curate, pentru ca fiii și fiicele lor să fie înveliți în așternuturi curate, în momentul în care se vor naște.

Leszczyńska a tratat fiecare femeie de la Auschwitz la fel ca pe pacienții ei din Polonia de dinainte de război. S-a bucurat de fiecare copil pe care l-a moșit, deși în jurul ei era o lume dominată de teroare și groază. Inițial, naziștii au presupus că cele mai multe dintre sarcini vor fi abandonate în mod natural din cauza bolilor și a malnutriției de care sufereau mamele, dar cu ajutorul lui Leszczyńska multe dintre femeile gravide au fost în măsură să-și ducă sarcina până la termen. Leszczyńska a creat, de asemenea, un grup de femei care ar fi servit ca asistente medicale pentru copiii care au supraviețuit.

Cu toate că, tehnic vorbind, Leszczyńska era urmărită cu atenție de Mengele, cei doi aveau agende diferite privind serviciul. La un moment dat, Mengele i-a cerut moașei să eutanasieze fiecare copil, imediat după naștere. Ea a refuzat și, în schimb, a ajutat femeile să-și ascundă nou-născuții, atât timp cât era posibil. Uneori, naziștii îi smulgeau copiii din brațe imediat după naștere și îi ofereau unui prizonier german, adus special la Auschwitz pentru a comite pruncucideri. Mai mult, femeile care nu-și reveneau imediat după ce nășteau erau trimise la camerele de gazare.

În momentul în care naziștii au primit rapoartele referitoare la activitatea Stanisławei, nu au putut să creadă ceea ce citeau. În total, poloneza ajutase circa 3000 de copii să vină pe lume, riscându-și propria viață, atunci refuzase să îi ucidă. În cele din urmă, doar 2500 din cei 3000 de nou-născuți au supraviețuit ororilor din lagărul de la Auschwitz. Singurii copii care supraviețuiseră reprezentau rasa ariană și, prin urmare, au fost selectați pentru a fi dați spre adopție familiilor germane. Stanisława, împreună cu celelalte mame, a reușit să tatueze toți acești copii în așa fel încât ei să se poată reîntâlni cu familiile lor biologice.

Stanisława nu a vorbit niciodată despre experiențele din lagărul de concentrare din Polonia, până când nu a fost publicat un raport despre ce s-a întâmplat acolo. Poveștile erau întunecate și de nesuportat. Ea le-a spus propriilor copii că, la un moment dat, o femeie a fost trimisă la camera de gazare, imediat după ce a născut. Aceasta a înfășurat nou-născutul în hârtie de ziar, l-a strâns la piept, după care a plecat către moarte. Medicul Mengele, supranumit și „Îngerul morții”, a spus despre Stanisława, la sfârșitul războiului, că a fost o moașă cu o înaltă calificare și că prezența ei la Auschwitz le-a dat speranță prizonierilor.

Stanisława a murit în anul 1974, nu înainte de a publica, în câteva pagini, experiența pe care a avut-o în maternitatea nazistă. În 2010, Biserica Catolică a demarat procedura prin care moașa poloneză de la Auschwitz urmează să fie sanctificată.