De ce strănutăm cu ochii închiși?

Uneori, puțin polen sau praf este suficient cât să ne facă să închidem ochii, să ne încrețim nasul și să strănutăm cu o viteză de 120-160 de kilometri pe oră. Și totuși, de ce închidem ochii atunci când strănutăm? Fie că vrem, fie că nu, atunci când strănutăm „orbim” pentru câteva momente. Strănutul este însoțit de închiderea automată a ochilor. Chiar dacă încercăm în mod conștient să îi menținem deschiși, nu reușim, deoarece strănutul și închiderea concomitentă a ochilor sunt un reflex al organismului.

Există o legendă urbană care spune că dacă nu închizi ochii când strănuți riști să îi pierzi, pentru că aceștia pot ieși din orbite. Dr. Rachel Vreeman a notat în cartea sa „Don’t Swallow Your Gum! Myths, Half-Truths, and Outright Lies About Your Body and Health” că a găsit un articol din New York Times, din 1882, în care se scria despre o femeie ai căror ochi au ieșit din orbite din cauza unui strănut. Totuși, Vreeman admite că literatura modernă de specialitate nu pomenește nimic de acest subiect. Singurele cazuri în care acest fenomen poate apărea este în cazul vărsăturilor violente și doar la indivizii care suferă de probleme ale mușchilor oculari.

Atunci când o particulă de praf pătrunde în nas, stimulează celulele receptoare. Acestea activează la rândul lor sistemul nervos vegetativ din măduva spinării, receptoare de reflexe: un semnal transmite impulsul de mișcare în diafragmă, mușchii acesteia se contractă și împing aerul în afară sub forma unui strănut. Iar pentru că închiderea ochilor reprezintă tot un reflex, nu îl putem evita. Reflexul strănutului mai poate fi provocat și de inflamația mucoasei nazale sau de fixarea privirii în lumină puternică.

Nici în prezent nu se cunoaște rolul acestui reflex. Există păreri potrivit cărora prin închiderea ochilor, aceștia sunt protejați împotriva suprapresiunii formate în timpul strănutului. Pe de altă parte, prin închiderea pleoapelor se evită ajungerea bacteriilor și a virușilor secretați din nas în ochi.

Oamenii de știință din zilele noastre susțin că ochii sunt ținuți la locul lor de 6 mușchi extraoculari, lucru care face ca ieșirea lor in orbite să fie imposibilă în timpul strănutului. Mai mult, chir dacă simțim că ni se acumulează presiune la nivelul feței înainte de a strănuta, specialiștii spun că ea nu se acumulează la nivelul ochilor. „Cavitatea nazală, prin care trece aerul, este separată de ochi prin oase și membrane”, explică dr. Robert Naclerio de la Universitatea de Medicină din Chicago.

Și atunci, de ce strănutul ne face să închidem ochii?

„Pentru că este un reflex involuntar. Când creierele noastre trimit acest mesaj muscular, o parte din mesaj este aproape de ochi. Este similar cu un reflex miotatic”,

a declarat optometristul Bert Moritz. Reflexul miotatic îl știm cu toții. El este acela care se manifestă atunci când în timpul unui control medical, specialistul ne lovește în genunchi cu un ciocănel, iar piciorul nostru zvâcnește. Aici este vorba despre un răspuns necontrolat al corpului.

Cu toate acestea, s-a demonstrat că putem ține ochii deschiși în timpul strănutului, dar numai dacă ne ajutăm de mâini pentru a împiedica pleoapele să se închidă.