În unele culturi este pur și simplu dezgustător

Cercetătorii au descoperit că sărutul ajută la alegerea partenerului potrivit și de asemenea lungește speranța de viață. Aceștia au mai arătat că în timpul unui sărut se utilizează până la 146 de mușchi în momentul țuguierii buzelor și apare un schimb de peste 80 de milioane de bacterii la lipirea buzelor. Totodată se petrec peste 20.000 de minute asupra acestui exercițiu, adică 2 săptămâni din viață.

Sărutul semnifică afecțiune, împăcare, respect, umilință și supunere, dorință. Sunt multe înțelesurile acestui act, în locuri, vremuri și împrejurări diferite. Sărutul pe buze, cel mai răspândit și mai mediatizat este asociat cu romantismul și atracția erotică. Deși nimic nu pare mai obișnuit decât sărutul – cel puțin în societatea de tip occidental -, de fapt el este un comportament destul de misterios în ceea ce privește originile și rolul său și nu se știe dacă este un comportament instinctiv sau unul învățat.

În explicarea rădăcinilor acestui obicei au apărut două majore ipoteze: una consideră sărutul un comportament instinctiv, o pornire intuitivă, care s-a răspândit datorită faptului că oferă senzații plăcute și, poate, și datorită faptului că ar avea unele roluri în alegerea partenerului de împerechere, iar cea dea doua concepție întrevede însă o origine mai complexă a acestui obicei. El ar fi derivat dintr-un comportament alimentar străvechi, legat de supraviețuire, și anume din hrănirea gură-la-gură.

Înainte de descoperirea fierberii hranei, în vremea când oamenii trăiau ca vânători-culegători, hrana era mai greu digerabilă, mai greu de mestecat, așa că, în cadrul grupurilor tribale, indivizii care aveau dinți mestecau și pentru cei care nu aveau, iar cei fără dinți mâncau fără niciun fel de mofturi această hrană pre-mestecată, fără de care n-ar fi supraviețuit. Deci, hrănirea gură-la-gură era ceva obișnuit pentru oamenii ancestrali și există până în ziua de azi grupuri umane la care ea este practicată.

Ca o parte a comportamentului parental, ea se înscria, fără îndoială, în legătura profundă și complexă dintre mamă și copil, în care se înscriu și multe alte comportamente – alăptarea, de exemplu - ce implică un contact strâns și o intimitate adâncă, mai greu acceptabile între adulți, dar firești între o mamă și progenitura ei.

Unul dintre „misterele” sărutului este că el nu e răspândit la fel de larg și acceptat în același mod peste tot în lume. Dacă în societatea de tip occidental sărutul între un bărbat și o femeie, pe stradă, nu e văzut ca fiind ceva reprobabil, nu la fel stau lucrurile peste tot în lume.

În unele țări, sărutul pe gură este privit cu repulsie, sau evitat cu teamă; în unele zone din Sudan, de exemplu, gura este văzută drept „poartă a sufletului”, deci sărutul, care ar putea avea un impact asupra sufletului, pare ceva periculos.

În unele state musulmane, restricția se întinde doar asupra sărutului în public între bărbați și femei, chiar dacă e vorba despre persoane dintr-o altă cultură, și este notoriu cazul unui cuplu de cetățeni britanici care, în 2010, au fost condamnați, în Dubai, la o lună închisoare, amendă și deportare pentru a fi schimbat un sărut într-un restaurant.

În India, unde studiourile Bollywood produc, de mulți ani, sute de filme pe an, multe dintre ele având ca temă povești de dragoste, sărutul pe buze nu era totuși foarte des arătat pe ecran; abia în anii 1990 a început să apară mai frecvent.

Iar în Japonia, din multe puncte de vedere una dintre cele mai moderne națiuni ale lumii și care se occidentalizează văzând cu ochii, sărutul în public rămâne, cu toate acestea, puțin prezent. Donald Richie, autorul unei cărți de eseuri despre cultura japoneză, apărute în 1989 (Walkman, Manga, and Society: Essays on Contemporary Japanese Culture), nota că, în public, „sărutul era invizibil”, deși japonezii se sărutau în intimitate. Pentru japonezi, această formă de manifestare a afecțiunii și atracției erotice avea un caracter absolut privat; exprimarea publică era ceva cu totul scandalos, asociat unui exhibiționism ce contravenea flagrant discreției manierelor japoneze.

Profesorul Justin Garcia de la Institutul Kinsey al Universității Indiana și echipa sa au emis ipoteza că în unele culturi nu se practică săruturi romantice sau cu caracter sexual și că acest lucru ar fi o etalare a intimității. Cercetătorii au studiat 168 de culturi în 2014 și au găsit dovezi ale sărutului romantic în 77 de societăți, adică în 46%, dar nicio evidență în restul de 91. „Acest aspect ne face să ne gândim cât de mult poate influența etnocentrismul nostru occidental felul în care gândim despre comportamentul uman”, a spus dr. Garcia.

Studiul remarcă faptul că sărutul este mai răspândit în Orientul Mijlociu, unde 10 dintre culturile studiate de echipa de cercetători au considerat această practică drept normală. Mai multe rezultate uimitoare au apărut din datele culese din America de Nord, unde doar 55% din culturile studiate găsesc normal un asemenea tip de efuziune, față de 70% în Europa și 73% în Asia. În schimb, sărutul este absent în culturile studiate din America Centrala, Africa Sub-Sahariană, Noua Guinee și regiunea Amazonului.

La om, sărutul este un mod de a capta informații despre partenerul sexual, prin schimbul de feromoni, a explicat Justin Garcia. Dar motivul pentru care unele culturi au adoptat această practică rămâne necunoscut. Autorul studiului consideră că cercetările trebuie continuate pentru a înțelege acest fenomen.