O iluzie optică, veche de 36 de ani, continuă şi astăzi să stârnească interesul cercetătorilor. Fotografia trucată poartă numele de „Iluzia Margaret Thatcher”, deoarece o reprezintă pe cea supranumită „Doamna de Fier”.
Ce e în neregulă cu imaginea de mai sus? Evident, cele două feţe sunt întoarse în jos, dar nu se observă nimic ciudat la una dintre ele? Atunci când li se arată oamenilor această fotografie, majoritatea observă o diferenţă între cele două feţe, însă nu pot clarifica imediat, care pare a fi problema cu imaginea.
Iluzia Thatcher a fost semnalată pentru prima dată de către profesorul Peter Thompson de la Universitatea din York, în 1980 şi astfel s-au pus bazele unui nou concept cu privire la cum percepem noi feţele umane. În imaginea din dreapta, ochii şi gura lui Margaret Thatcher sunt inversate. Cu toate acestea, în ciuda unei schimbări majore la nivelul trăsăturilor faciale de bază, nu este atât de uşor de observat - în măsura în care imaginea este prezentată scurt şi fără anunţ în prealabil că ar conţine ceva diferit, majoritate oamenilor nu vor obesrva schimbarea deloc. Când ne uităm la fotografie în poziţia corectă, diferenţa este evidentă (şi chiar uşor înspăimântătoare).
Cum funcţionează
Iluzia Thatcher a fost o demonstraţie importantă, pentru că practic a subliniat unele dintre mecanismele ce stau la baza procesării informaţiei creierului cu privire la feţele umane. Feţele alăturate şi mari sunt alcătuite din aceleaşi caracteristici consistente - doi ochi, un nas, o gură, urechi şi aşa mai departe. Unul dintre modurile în care creierul nostru ar putea procesa feţele este de a analiza aceste caracteristici separate, individuale, ca şi cum ar fi o colecţie tematică. Dacă aceasta ar fi cazul, atunci ne-am aştepta să ne fie mai uşor să selectăm discrepanţele la o faţă cu susul în jos. Dar dat fiind faptul că acest lucru nu se întâmplă, sugerează că recunoaştem feţele într-o manieră mai holistică - cu alte cuvinte, nu procesăm doar caracteristici individuale, dar de asemenea şi poziţiile şi relaţiile dintre aceste caracteristici.
Astfel, atunci când ne este prezentată o faţă inversată, nu suntem capabili să procesăm cu uşurintă informaţiile cu privire la configuraţie şi deci, ne bazăm, mai degrabă, pe informaţiile cu privire numai la caracteristicile individuale. În mare parte, acestea par în regulă - gura pare a fi gură, ochii arată ca nişte ochi. Cu toate acestea, la întoarcerea fotografiei în sensul corect, dintr-o dată informaţia configurală intră din nou în joc.
De ce este importantă această constatare? Ei bine, iluzia este un mod elegant în demonstrarea a cât de speciale pot chipurile pentru oameni (şi maimuţe). Pe parcursul anilor, de la publicarea iluziei originale, o multitudine de cercetări au arătat ipotezele pe care le creează creierul cu privire la configuraţia feţei care ne permite să discernem diferenţe minore între chipuri - diferenţe care ne fac unici - aproape fără nici un fel de efort. Atunci când îndepărtăm informaţia configurală, devenim mai puţin sensibili la acele variaţii unice.
A existat cândva un mit urban conform căruia iluzia funcţionează doar cu chipul lui Margaret Thatcher. Bineînţeles că acest lucru nu este adevărat şi pentru a demonstra contrariul, iată o versiune a unei alte vedete, Theresa May. Vă puteţi da seama ce s-a întâmplat?
