Hiperinflația germană din 1923
A existat un moment în care un cetățean german obișnuit purta miliarde de mărci în buzunare, neputând, totuși, să cumpere absolut nimic.

O franzelă costa 200 de miliarde de mărci. Dintr-un salariu pe o săptămână nu se putea cumpăra nici măcar o ceașcă de cafea. Marca se afla în plină devalorizare, scăzând în fiecare minut. Restaurantele au încetat să mai tipărească meniuri, deoarece, până la ajungea mâncării, prețul deja crescuse. Un bărbat și-a băut prima ceașcă de cafea dintr-o zi obișnuită, la prețul de 5.000 de mărci. A doua ceașcă l-a costat 9.000 de mărci. Istorisirile din acea perioadă erau în același timp îngrozitoare și amuzante. Un băiat a fost trimis de către mama sa să cumpere două chifle de pâine. În drum spre brutărie, s-a oprit să joace fotbal, iar când a ajuns la magazin, prețul crescuse, astfel încât își putea permite să cumpere doar una. Un bărbat a pornit către Berlin să cumpere o pereche de pantofi. Dar când a ajuns acolo, tot ce și-a putut permite era o ceașcă de cafea și biletul autobuzului înapoi spre acasă.

Absurda situație a luat naștere cândva în perioada Primului Război Mondial, atunci când guvernul german a decis ca, în loc să folosească fondurile contribuabililor pentru a finanța războiul, mai degrabă să împrumute bani de la alte națiuni. Germanii erau încrezători că vor putea să plătească datoriile odată ce vor fi câștigat războiul prin confiscarea teritoriilor industriale bogate în resurse și prin impozarea reparațiilor, în contul aliaților învinși.
Însă planul s-a întors împotriva Germaniei. Statul a pierdut războiul și a ajuns la datorii masive. În plus, Tratatul de la Versailles a impus Germaniei o amendă enormă, în valoare de 132 miliarde de mărci (sau 31.4 miliarde de dolari) ca despăgubire pentru provocarea pierderilor și a daunelor aliaților din cauza războiului. Pentru a-și achita datoriile, guvernul a recurs la înșelăciune - a început să tipărească bani și i-a folosit pentru a cumpăra valută străină, utilizată mai apoi pentru a plăti despăgubirile. Cât de curând, apăruseră prea mulți bani care să acopere prea puține bunuri, iar inflația a luat-o razna.

La început, inflația crescut treptat - de la 4.2 mărci per dolar, înainte de război, până la 48 de mărci per dolar, la semnarea tratatului. Apoi a accelerat rapid. În prima jumătate a anului 1922, marca se raporta la un dolar prin 320. Până la sfârșitul anului, aceasta a scăzut la 7.400 de mărci per dolar american. În cele din urmă, marca a atins uluitoarea valoare de 4.2 trilioane de mărci la un dolar american.
Angajații aduceau valize și rucsaci la locurile de muncă, în zilele de salariu pentru a-și colecta meritele, iar apoi se grăbeau către cel mai apropiat magazin, mai înainte ca și cursul de schimb valutar să se modifice se schimbe. Bancnote cu valoare mai mare și denominare mai ridicată, începuseră să apară odată la fiecare câteva săptămâni. Când a apărut bancnota de 1.000 de miliarde de mărci, puțini oameni se mai deranjau să colecteze restul primit, după ce o cheltuiau. Hiperinflația a atins punctul culminant în luna octombrie 1923, iar denominările bancnotelor au ajuns până la bancnota de 100 trilioane de mărci. Moneda își pierduse semnificația.

Oamenii au încetat să mai tranzacționeze în numerar, în favoarea schimburilor de bunuri. Mulți medici insistau să fie plătiți în cârnați, ouă, cărbune și alte produse asemănătoare. Oamenii schimbau o pereche de pantofi pentru o cămașă și veselă în schimbul cafelei. Oamenii trăiau de pe o zi pe alta, ca și cum ar fi fost ultima.
În curând, țara s-a prăbușit într-o pungășie cruntă.
La sfârșitul anului 1923, marca a fost înlocuită cu o nouă monedă - Rentenmark, care era susținută de ipotecile pe terenuri agricole și industriale. Valoarea Rentenmark a fost fixată la cursul de schimb de 4.2 Rentenmark pentru un dolar american.

Germania a revenit la normalitate, însă ea nu a mai fost niciodată la fel. Economiile pierdute nu s-au mai recuperat niciodată, „dar nici valorile muncii și ale decenței care au însoțit economiile”, a scris George J.W. Goodman, autorul și economistul american. „Apăruse un temperament diferit în țară, un temperament pe care Hitler îl va fi exploatat ulterior, cu talent diabolic.”
Afisarea preturilor extrem de ridicate ale produselor alimentare din timpul hiperinflatiei
Proprietarul unui magazin promoveaza `Vanzare si reparare in schimbul hranei`, unul dintre multi cetateni germani ce revin la o economie de tip troc, pe fondul hiperinflatiei
Bancnotele fara valoare sunt colectate pentru a fi arse
Copiii folosesc pachete de bancnote drept cuburi pentru constructie
O femeie foloseste bancnote pentru a aprinde focul din soba
Un barbat foloseste bancnote de o marca drept tapet, acestea reprezentand o optiune mai accesibila si cea mai ieftina in comparatie cu tapetul original
Un negustor indeasa excesul de bancnote intr-o lada aflata langa casa sa de marcat

