Cum ascultăm Universul

Vechea zicală, mulțumită lui Ridley Scott, spune că în spațiu nimeni nu ne poate auzi țipând. Dar, în realitate, ceea ce se poate sau nu auzi în spațiu este o chestiune de tehnologie.

Sunetul reprezintă o undă mecanică: pentru a se propaga necesită o materie și nu se poate răspândi printr-un vid. Iar în timp ce spațiul este destul de gol, nu apare un vid total. Universul este umplut cu particule. Da, există întinderi imense de spațiu cu mai puțin de o jumătate de proton pe metru cub, însă sistemele și nebuloasele planetare sunt mai dense și ele transmit sunete.

Acele sunete care nu pot fi percepute de urechea umană, dar ele pot fi măsurate și convertite într-o frecvență audibilă. Printre faimoasele (și oarecum terifiantele) sunete ale spațiului, un loc de onoare îi aparține înregistrării Voyager a undelor de plasmă interstelare. Înregistrarea durează 12 secunde și redă sunete incredibil de semnificative. Omenirea a trimis un obiect creat de om, Voyager 2, atât de departe de planeta noastră, încât acum este capabil să detecteze unde de particule în spațiul interstelar.

Undele mecanice joacă un rol important în formarea de noi stele. Colapsul gazului într-o stea depinde de viteza sunetului. Chiar și frumoasele structuri observate în rămașițele de supernove au o conexiune de sunet. Materia emisă de către stele se deplasează cu viteze supersonice și se izbesc zgomotos de mediul interstelar, încălzindu-l până la milioane de grade, în cele din urmă formând spectacole grandioase, cum ar fi Nebuloasa Crab.

Oamenilor de știință le face plăcere să creeze ceva ce în mod normal nu este audibil. Undele radio sunt un bun exemplu în acest sens. Cercetătorii filtrează frecvența semnalului radio (de la 300 GHz până la 3kHz) și o transformă în sunete (cu frecvență modificată, de la 20 kHz până la 20 Hz). Așadar, cu toate că undele radio sunt doar un tip de lumină, este mai eficient să fie ascultate ca sunet decât să fie vizualizate pe o hartă de radio a unei surse. Putem asculta sunetul al radio comunicării de pe Pământ, până la fulgerele lui Jupiter, și chiar și emisia radio a lui Saturn.

Dar nu este vorba doar de undele radio. Orice tip de undă poate fi transformată într-un sunet. Fizicienii au transformat chiar și semnalul undelor gravitaționale detectate anul trecut, într-un frumos ciripit. Iar sunetele nu sunt folosite doar pentru știință - aceste zgomote cosmice sunt folosite și în artă. Universitatea Queen Mary rulează în prezent o competiție bazată pe scurt-metraje a sunetelor spațiale.

Uneori folosim sunetul pentru distracție și de alte ori, pentru că este util. Ne bazăm foarte mult pe auz, și datorită mileniului muzical, ne pricepem la melodii și structuri audio. Prin ascultare am putea detecta ceva ce până acum nu s-a observat prin vizualizare a datelor. Și cu tehnologia potrivită, putem asculta muzica spațiului-timp.