Cum a domesticit vulpea un cercetător rus

La o fermă din Novosibirsk, geneticianul rus Dmitri K. Belyaev, a crescute în mod selectiv sute de vulpi timp de mai multe generații, creând în cele din urmă ceva nemaivăzut până acum: o vulpe domestică. Scopul lui a fost de a recrea procesul prin care oamenii au transformat treptat câinii sălbatici în muncitori și prieteni, sperând să învețe mai multe despre mecanismul de domesticire în acest proces.

Doar vulpile cuminți
Pentru a-și atinge scopul, cercetătorul a ales cele mai docile vulpi pe care le-a putut găsi prin fermele de blană din Rusia. Le-a crescut apoi în generații succesive, de fiecare dată selectând numai cele mai blânde exemplare. Procesul este similar cu modul în care crescătorii de câini încrucișează anumite specii pentru a realiza câini cu anumite trăsături sau modul în care fermierii antici cultivau recolte rezistente cu cele mai mari randamente.

Beliaev a constatat că procesul a funcționat, de asemenea, și în domesticirea de vulpilor. Experimentul său a început la sfârșitul anilor 1950, iar de la începutul anilor 2000, aproape toate vulpile de la fermă, au prezentat schimbări remarcabile de comportament, potrivit unui raport aprofundat scris de Lucy Jones pentru BBC.

Vulpile sunt considerate a fi mai greu de îmblânzit, însă vulpile lui Belyaev au fost îmblânzite cu o ușurință aproape nefirească. Acestea semănau mai degrabă cu niște câini, decât vulpi - puteau da din cozi și se înviorau în prezența oamenilor, neprezentând agresivitate, de obicei asociată animalelor sălbatice. În plus, le plăcea să fie alintate și să lingă fața dresorului - toate însumând comportamente tipice câinilor dresați. Și, toate acestea s-au întâmplat fără nici o pregătire în prealabil, din partea cercetătorilor. Singura lor de intervenție a fost de a încrucișa, în mod selectiv, acele vulpi care se potrivesc oamenilor cel mai bune.

NPR a stat de vorbă cu Ceiridwen Terrill, un profesor de Scrieri științifice și jurnalism de mediu de la Universitatea Concordia din Portland, Oregon, care a vizitat ferma și chiar a mângâiat vulpile. „Animalele sunt concepute genetic pentru a necesita contactul uman”, spune ea, „vulpii aceleia i-a plăcut să fie scărpinată pe burtă.”

Nu au apărut doar modificări ale comportamentului. Vulpile au început să arate diferit în timp: urechile lor au început să atârne; picioarele, cozile și boturile lor au devenit mai scurte, iar craniile mai mari. S-au schimbat chiar și modelele lor de reproducere, acum împerechindu-se și în afara sezonului, pentru ca mai apoi să rezulte nu doar unul, ci mai mulți pui fătați.

Modificări dincolo de comportament
Motivul este legat de schimbările neurologice și endocrinologice realizate prin împerecherea selectivă, conform unei lucrări de 2009 pagini realizată de Lyudmila Trut, de la Institutul de Citologie și Genetică din cadrul Academiei de Științe din Rusia.

Lucrarea prezintă schimbările provocate de domesticirea animalelor, în cadrul acesteia s-a descoperit că animalele domesticite au alte niveluri de chimicale în creier. De exemplu, glanda ce secretă adrenalină nu este la fel de activă, însă nivelul de serotonină este crescut. Serotonina reglează comportamentul agresiv, după cum scrie Trut.

Experimentul lui Belyaev este dovada că teoriile noastre asupra domesticirii sunt corecte; am reușit să modificăm cursul evoluției în favoarea noastră. Mai mult decât atât, procesul de îmblânzire unei specii nu afectează doar comportamentul lor, ci domesticirea îi modifică aspectul și îi schimbă ritmul vieții.