Oamenii de ştiinţă dezvoltă inimi de dimensiuni reale care bat, din celule stem. Este cel mai apropiat punct la care s-a putut ajunge până acum, pentru a crea inimi transplantabile, dezvoltate în laborator.
Dintre cei 4.000 de americani în aşteptare pentru transplanturi de inima, doar 2.500 vor primi noi inimi în anul următor. Chiar şi pentru cei suficient de norocoşi de a beneficia de un transplant, cel mai mare risc reprezintă respingerea noii inimi de către organismele lor şi lansarea unei reacţii imune masive împotriva celulelor străine. Pentru a combate problemele deficitului de organe şi a reduce şansele de respingere a organismului unui pacient, cercetătorii s-au ambiţionat în crearea de organe sintetice din propriile celule ale pacienţilor. Acum, o echipă de oameni de ştiinţă de la Spitalul General Massachusetts (MGH) din Boston şi Școala de Medicină de la Harvard (Harvard Medical School) este cu un pas mai aproape, folosind celulele pielii adulte pentru a regenera ţesutul cardiac uman funcţional, potrivit unui studiu publicat recent în revista Circulation Research.
În mod ideal, oamenii de ştiinţă vor putea dezvolta inimi funcţionale, cu ajutorul ţesuturilor pacientului beneficiar, însă deocamdată nu au ajuns în acel punct. Acest lucru se datorează arhitecturii deosebite a organelor. Devine mai uşoară dezvoltarea acestora în laborator, dacă există deja un şablon în baza căruia se pot construi celulele, asemenea unei case a cărei schele este preconstruită.
În lucrările anterioare, cercetătorii au creat o tehnică prin care cu ajutorul unei soluţii din detergent au reuşit să elimine celulele care ar fi activat sistemul imunitar. Experimentul a fost realizat pe inimi de şoarece, dar pentru studiul actual cercetătorii au utilizat o inimă umană reală. Aceştia au reuşit să elimine celulele de la 73 de inimi donate care au fost clasate ca organe inadecvate pentru transplant. În următoarea etapă cercetătorii au utilizat piele umană şi au dezvoltat o nouă tehnică cu ajutorul ARN mesager, trasformând pielea în celule stem pluripotente, apoi le-au indus pentru a deveni două tipuri diferite de celule cardiace.
După ce s-au asigurat că restul matricei este destul de rezistentă pentru a susţine noile celule, experţii au plasat celulele induse. Timp de două săptămâni aceştia au infuzat inima cu o soluţie nutritivă care i-a permis să crească precum inima din corpul uman. După cele două săptămâni, inima conţinea ţesut bine structurat care arăta similar cu inimile premature; atunci când experţii i-au dat un şoc de electricitate, inima a început să bată.
Deşi nu este prima dată când cercetătorii au realizat ţesut cardiac în laborator este cea mai apropiată cercetare de rezultatul final: realizarea unei inimi complet funcţionale în laborator. Dar, cercetătorii recunosc faptul că încă nu a fost posibilă realizarea lucrării. Ei planifică îmbunătăţirea randamentului celulelor stem pluripotente (o inimă întreagă ar necesita zeci de miliarde, a declarat un cercetător într-un comunicat de presă), descoperirea unei modalităţi prin care celulele s-ar maturiza mai rapid şi perfecţionarea condiţiilor asemănătoare corpului uman, în care s-ar putea dezvolta inima. În final, cercetătorii speră că vor putea crea inimi individualizate, pentru pacienţii lor, pentru ca respingerea transplantului să nu mai fie un eventual efect secundar.
