Coliziunea galaxiilor creează formațiuni uimitoare de stele asemănătoare unor ochi
„Pleoapele galactice „durează” doar câteva zeci de milioane de ani, ceea ce reprezintă un timp incredibil de scurt în durata de viață a unei galaxii.”

O coliziune masivă între două galaxii a creat o formațiune spectaculoasă de stele numită „ochi în spațiu”.
Astronomii au folosit telescopul ALMA (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) în Deșertul Atacama din America de Sud pentru a captura imagini uimitoare ale galaxiilor spirală, care se află la o distanță de aproximativ 114 milioane de ani lumină față de constelația Canis Major, care include steaua Sirius, cea mai strălucitoare stea care se poate vedea pe cerul Pământului din timpul nopții.
Cele două galaxii, numite IC 2163 și NGC 2207, se află în proces de fuzionare într-una singură, lucru care se va întâmpla într-un timp relativ scurt. Dr. Michele Kaufman, astronom angajat anterior la Universitatea de Stat Ohio din Columbus, a descris descoperirea într-o lucrare din Astrophysical Journal.
„Cu toate că aceste coliziuni între galaxii nu reprezintă un lucru extrem de rar, se cunosc doar câteva sub forma unor ochi sau cu structură oculară”, declară ea. „Pleoapele galactice „durează” doar câteva zeci de milioane de ani, ceea ce reprezintă un timp incredibil de scurt în durata de viață a unei galaxii. Descoperirea unei astfel de formațiuni, relativ nouă, ne oferă o oportunitate excepțională de a studia fenomenul apărut atunci când o galaxie interacționează cu alta.”

Astronomii au reușit să efectueze măsurători detaliate ale mișcării gazului de monoxid de carbon în galaxie. Monoxidul de carbon reprezintă un trasor de gaz molecular, combustibilul pentru formarea de stele. Acest lucru a relevat modul în care gazul aflat în porțiunea exterioară a ploapelor unei galaxii, se deplasa spre interior, la viteze mai mari de 100 km pe secundă. Cu toate acestea, a decelerat rapid, iar mișcarea a devenit mai haotică, în cele din urmă aliniindu-se rotației galaxiei, mai degrabă decât să continue goana către interior.
„Nu numai că vom observa o decelerare rapidă a gazului așa cum se mișcă din exterior către marginea interioară a pleoapelor, dar, de asemenea, măsurăm modul în care cu cât decelerează mai rapid, cu atât gazul molecular devine mai dens”, a declarat Dr. Kaufman. „Măsurătorile compresiei inițiate de către astronomi relevă modul în care interacțiunea dintre cele două galaxii face ca acest gazul să se adune, să dea naștere la noi roiuri stelare și să formeze aceste uimitoare caracteristici asemănătoare pleoapelor.”


