Cine a inventat granita?

Granita, zisă în limba engleză și slurpee a fost inventată ca produs comercial mai mult sau mai puțin accidental, de către franchiserul Dairy Queen, pe nume Omar Knedlik, în Kansas City, la sfârșitul anilor 1950.

Născut în 1915 și având o copilărie relativ săracă, după cel de-al Doilea Război Mondial, Knedlik și-a folosit salariul din perioada servită în război pentru a deschide un mic magazin de înghețată. După încercarea eșuată cu diverse afaceri (unele reușite și nu prea, altele complet nereușite), până la sfârșitul anilor 1950, își strânsese o sumă oarecare de bani pentru a cumpăra o franciză Dairy Queen.

Obișnuita poveste, coroborată cu nimeni altul decât fiul lui Knedlik, Phil, descrisă într-un interviu după decesul tatălui său din 1989, este că, încercând să repare un aparat de băuturi stricat, Knedlik a început să păstreze sucurile îmbuteliate în congelatorul său, unde se răceau, dar nu înghețau complet, transformând băuturile într-un fel de „fleșcăială” absolut delicioasă. Cu toate acestea, conform nimănui altuia decât site-ul companiei în sine, Knedlik nu deținea, de fapt, nici un aparat de băuturi (nici măcar unul stricat) în primele zile de funcționare a francizei Dairy Queen, așa că a răzbit prin introducerea băuturilor în propriul congelator.

Oricine ar avea dreptate, Knedlik, încercând să congeleze băuturile îmbuteliate, s-a dovedit a fi o idee accidentală genială. Rezultatul ocazional de fleșcăială gen slushy, a devenit rapid un favorit al clienților, la rândul său, impulsionându-l să înceapă să-și comercializeze băuturile sub denumirea de „Cele mai reci băuturi din oraș” (engl. Coldest Drinks In Town).

Clienții începuseră să devină din ce în ce mai autoritari și mai gălăgioși, fapt care l-a împins pe Knedlik să creeze ceva, cu ajutorul rămășițelor de aparate de prin jur, încluzând chiar și un aparat vechi de înghețată și un aparat de aer condiționat auto. Scopul său era să creeze un dispozitiv care să producă în mod constant sucuri slushy la cerere: un cilindru rotativ din oțel inoxidabil, cu bobine umplute cu Freon înfășurate în jurul acestuia, care ar menține lichidul sub presiune, oferind inițial tizană, răcită la -2°C.

Mai târziu, el a intrat în parteneriat cu un producător, John E. Mitchell Company - care a vindea la piese aparate de aer condiționat pentru autoturisme - pentru realiza o versiune a mașinăriei care ar putea fi produsă în masă și împreună au brevetat o pentru a veni cu o versiune a mașinii care ar putea fi produsă în masă și împreună au brevetat o „mașină pentru distribuirea băuturilor semi-congelate și controlul acesteia".

Apă și arome erau combinate și turnate în aparat apoi se adăuga dioxid de carbon gazos. Rezultatul este un lichid parțial înghețat sub formă de spumă care curge din robinet.

Knedlik s-a gândit inițial să numească produsul Scodasice, însă numele final și logo-ul stabilit a fost în cele din urmă ICEE, gândit de către designerul artist Ruth Taylor.

Când era consumată băutura, apărea un sunet de sorbire, care i-a determinat pe distribuitori să o numească, în cele din urmă, slurp (sorbire), cu un „e” în plus la final, pentru a deveni substantiv. La noi se numește astăzi granită (Slurpee).