Cine a inventat granita?

Zisă şi slurpee, a fost inventată accidental.

Publicitate

Granita, zisă în limba engleză şi slurpee a fost inventată ca produs comercial mai mult sau mai puţin accidental, de către franchiserul Dairy Queen, pe nume Omar Knedlik, în Kansas City, la sfârşitul anilor 1950.

Născut în 1915 şi având o copilărie relativ săracă, după cel de-al Doilea Război Mondial, Knedlik şi-a folosit salariul din perioada servită în război pentru a deschide un mic magazin de îngheţată. După încercarea eşuată cu diverse afaceri (unele reuşite şi nu prea, altele complet nereuşite), până la sfârşitul anilor 1950, îşi strânsese o sumă oarecare de bani pentru a cumpăra o franciză Dairy Queen.

Obişnuita poveste, coroborată cu nimeni altul decât fiul lui Knedlik, Phil, descrisă într-un interviu după decesul tatălui său din 1989, este că, încercând să repare un aparat de băuturi stricat, Knedlik a început să păstreze sucurile îmbuteliate în congelatorul său, unde se răceau, dar nu îngheţau complet, transformând băuturile într-un fel de „fleşcăială” absolut delicioasă. Cu toate acestea, conform nimănui altuia decât site-ul companiei în sine, Knedlik nu deţinea, de fapt, nici un aparat de băuturi (nici măcar unul stricat) în primele zile de funcţionare a francizei Dairy Queen, aşa că a răzbit prin introducerea băuturilor în propriul congelator.

Oricine ar avea dreptate, Knedlik, încercând să congeleze băuturile îmbuteliate, s-a dovedit a fi o idee accidentală genială. Rezultatul ocazional de fleşcăială gen slushy, a devenit rapid un favorit al clienţilor, la rândul său, impulsionându-l să înceapă să-şi comercializeze băuturile sub denumirea de „Cele mai reci băuturi din oraş” (engl. Coldest Drinks In Town).

Clienţii începuseră să devină din ce în ce mai autoritari şi mai gălăgioşi, fapt care l-a împins pe Knedlik să creeze ceva, cu ajutorul rămăşiţelor de aparate de prin jur, încluzând chiar şi un aparat vechi de îngheţată şi un aparat de aer condiţionat auto. Scopul său era să creeze un dispozitiv care să producă în mod constant sucuri slushy la cerere: un cilindru rotativ din oţel inoxidabil, cu bobine umplute cu Freon înfăşurate în jurul acestuia, care ar menţine lichidul sub presiune, oferind iniţial tizană, răcită la -2°C.

Mai târziu, el a intrat în parteneriat cu un producător, John E. Mitchell Company - care a vindea la piese aparate de aer condiţionat pentru autoturisme - pentru realiza o versiune a maşinăriei care ar putea fi produsă în masă şi împreună au brevetat o pentru a veni cu o versiune a maşinii care ar putea fi produsă în masă şi împreună au brevetat o „maşină pentru distribuirea băuturilor semi-congelate şi controlul acesteia".

Apă şi arome erau combinate şi turnate în aparat apoi se adăuga dioxid de carbon gazos. Rezultatul este un lichid parţial îngheţat sub formă de spumă care curge din robinet.

Knedlik s-a gândit iniţial să numească produsul Scodasice, însă numele final şi logo-ul stabilit a fost în cele din urmă ICEE, gândit de către designerul artist Ruth Taylor.

Când era consumată băutura, apărea un sunet de sorbire, care i-a determinat pe distribuitori să o numească, în cele din urmă, slurp (sorbire), cu un „e” în plus la final, pentru a deveni substantiv. La noi se numeşte astăzi granită (Slurpee).

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!