Au făcut naziștii și ceva bun?
Se crede ca Adolf Hitler era atât de pornit împotriva fumatului în ultimii ani ai vieții că nu suporta pe cineva fumând în aceeași cameră cu el.

Obsesia Germaniei naziste de a crea o rasă superioară ar fi avut beneficii pentru sănătatea nemților în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie The Atlantic, prin studiile despre pericolul fumatului care au condus la cea mai amplă campanie anti-tutun a vremii. Tutunul, la acea vreme, era văzut drept una dintre amenințările la adresa „poporului ales”, iar campania era îndreptată doar către arieni.
În 1939, omul de știință german Franz Müller a prezentat primul studiu epidemiologic care a asociat fumatul cu cancerul, iar în 1943, o cercetare a oamenilor de știință Eberhard Schairer și Erich Schöniger de la Unversitatea Jena l-a confirmat și a stabilit cu convingere, pentru prima oară, că fumatul reprezintă o cauză directă a cancerului pulmonar. Totodată, cercetările medicilor germani au pus în lumină, pentru prima oară, și efectele fumatului la mâna a doua și au inventat termenul „fumat pasiv”.
Robert Proctor, profesor de istorie la Universitatea Stanford, a scos pe piață o carte în care dezvăluie ravagiile tutunului, între anii 1940 și 1990. Cartea are un titlu șoc „Golden Holocaust”, informează Le Matin.
„Țigara este cea mai ucigătoare invenție din întreaga istorie a umanității”, a concluzionat autorul. Acesta a estimat că în secolul XX, țigara a ucis de sute de milioane de ori. În secolul în curs, profesorul estimează că un miliard de oameni vor muri din cauza fumatului.
Înainte de 1900, cancerul pulmonar era extrem de rar la nivel mondial, îmbolnăvirile începând să sporească dramatic în anii ’30. Asta a coincis cu creșterea în popularitate a fumatului de țigări, însă nimeni până la oamenii de știință din Germania nazistă nu făcuseră o asociere între cele două fenomene. Cercetările privind efectele dăunătoare ale tutunului au fost finanțate de Institutul pentru lupta împotriva tutunului, înființat în 1941 cu fonduri de la Cancelaria Reich-ului. Institutul era condus de Karl Astel, medic, ofițer SS de rang înalt și anti-semit înfocat, și, printre altele, a finanțat și distribuit pamflete și articole despre efectele dăunătoare ale fumatului, inclusiv o colecție de păreri ale lui Goethe pe acest subiect. Institutul a realizat și cercetări privind pericolele sau mutațiile pe care nicotina le-ar putea induce în materialul genetic al arienilor.

Se crede ca Adolf Hitler era atât de pornit împotriva fumatului în ultimii ani ai vieții că nu suporta pe cineva fumând în aceeași cameră cu el și obiecta mereu că sunt bani aruncați în vânt. Naziștii au interzis fumatul în restaurante și în transportul public, invocând importanța sănătății și aplicând reguli severe publicității la țigări. Taxa pe tutun era de asemenea foarte ridicata și aprovizionarea către Wehrmacht limitată. Mai multe organizații pentru sănătate se plângeau că tutunul mărește riscul de avort, fapt binecunoscut astăzi. Statisticile arată că, în vreme ce în SUA în 1940 consumul anual pe cap de locuitor era de 3000 de țigări, în Germania se limita la aprox. 750.


