Arta de a repara cărțile medievale
Modul artistic prin care se brodau paginile cărților din Evul Mediu.
În Evul Mediu timpuriu, cărțile se confecționau din piele de animale, cunoscute sub numele de pergament, mai degrabă decât din hârtie. Pregătirea pergamentului reprezenta o activitate delicată. Pielea proaspăt jupuită, se spăla mai întâi, pentru a îndepărta urmele de sânge și particulele de murdărie, iar apoi se înmuia într-o soluție puternic alcalină, pentru o curăța și de firele fine de păr. După o săptămână de îmbibare în soluția depilatoare, pielea era întinsă pe o ramă de lemn pentru a se usca și pentru a se finisa suprafața de scriere. În timpul uscării pieii, fabricantul pergamentului îndepărta orice urmă posibilă de păr de pe piele, cu ajutorul unui cuțit extrem de ascuțit și aducea materialul la grosimea potrivită. Aceasta reprezenta cea mai delicată parte. Acționarea unei presiuni prea mari, în timpul procesului de tăbăcire, ori pur și simplu o alunecare a lamei cuțitului, putea produce fisuri sau găuri alungite pe suprafața viitorului pergament.
Despicăturile pergamentelor erau un lucru obișnuit, așa că, în loc să se arunce pergamentul deteriorat, găurile și rupturile se reparau prin coasere, uneori foarte artistic, utilizându-se mătase de diferite culori, asemenea broderiilor. Aceste pagini (ilustrate mai sus) provin dintr-o carte datând din secolul al XIV-lea. Găurile din interiorul acesteia au fost cârpite cu fire colorate de mătase, după ce biblioteca monahală a mănăstirii Vadstena a achiziționat-o în anul 1417. Repararea găurilor utilizând această metodă, reprezenta o practică obișnuită la vremea respectivă, mai ales în unele comunități monahale.
Uneori, în funcție de atitudinea scribilor care se nu se lăsau deranjați de găurile de pe pagină, rupturile rămâneau nereparate, după cum se poate observa și în imaginea de mai sus. Gaura este perfect suprapusă unui desen schițând un dragon, de pe următoarea pagină.
Alteori, găurile sunt integrate într-un mod inteligent în artă. Această imagine prezintă o pagină cu trei găuri care a fost transformată într-o față zâmbitoare a unui bărbat.
Surse: erikkwakkel.tumblr.com / Uppsala University Library / medievalbooks.nl
