Conform unui studiu plantele nu reproduc acest „strigăt de ajutor” în mod intenţionat.
Un grup de cercetători germani care au studiat o plantă de tutun sălbatică au descoperit că aceasta degajează în atmosferă compuşi chimici atunci când este atacată de omizi. Aceşti compuşi chimici atrag prădători pentru care omizile reprezintă o delicatesă, scrie io9.com.
Aşadar, studiul cercetătorilor germani arată că plantele au o formă rudimentară de comunicare, bazată pe compuşii chimici, pe care îi pot degaja în atmosferă.
Conform studiului plantele nu reproduc acest „strigăt de ajutor” în mod intenţionat: substanţa în cauză apare la contactul fluidelor omizilor cu sucurile plantei (green leaf volatiles, GLV). Cercetătorii au încercat să reproducă fenomenul, astfel încât două grupuri de plante de tutun au fost „tratate” cu ouă de omidă. Ouăle primului grup au fost tratate în continuare cu salivă de omidă, în timp ce ouăle grupului doi au fost tratate cu propriile GLV. Doar 8% dintre acestea au fost atacate de insecta benefică prădătoare Geocoris, în timp ce doar un sfert din cele tratate cu salivă, au fost atacate.
Acelaş efect apare şi la tunderea ierbii, care ne indundă simţurile cu mirosul distinctiv: evaporarea GLV. Cercetătorii mai spun că plantele ar putea chiar gândi şi efectua calcule. Dar într-un articol viitor, pentru că nu vreau ca vegetarienii împătimiţi să simtă remuşcări.
