Simbolurile de feminin și masculin, reprezintă de fapt metale?
Reprezentând atât două zeități olimpiene, cât și două planete (Venus și Marte), precum și două metale (cuprul și fierul), simbolurile femeii și bărbatului inglobeasca numeroase semnificații.
Explicația standard pentru simbolurile de masculin și feminin este faptul că acestea au fost derivate din mitologia greacă și anume scutul lui Marte și oglinda de Venus, articole care în mod tradițional erau asociate cu sexele masculin și feminin.
Cu toate acestea, există puține dovezi care leagă aceste obiecte speciale de simbolurile curente și istoria reală este mult mai complexă decât atât. În astrologie și alchimie, diverse obiecte cerești au fost asociate cu diferite metale. Soarele, Luna, Marte, Mercur, Venus, Jupiter, Saturn le corespunde aurul, respectiv argintul, fierul, mercurul, cuprul, cositorul și plumbul.
În Evul Mediu, alchimiștii au preluat simbolurile din antichitate, care s-au perpetuat apoi până în vremea Iluminismului, fiind utilizate în acea perioadă de învățați precum Carolus Linnaeus, ce făcea referire la metalele semnificate de acestea în lucrarea sa „Systema Naturae”. El a folosit vechile simboluri astrologice și alchimice pentru Saturn, Jupiter, Marte și Soarele pentru a reprezenta: erbacee perena, bienală și plante anuale, precum și simbolurile pentru Marte, Venus și Mercur de a reprezenta un bărbat, o femeie și condițiile hermafrodite.
În curând, alți botaniști și zoologi au adoptat utilizarea acestor simboluri, fiidcă era convenabil și usor de reținut. De fapt, simbolul feminin este derivat din zeița Phosphorus (asociată cu planeta Venus, dar nu zeița romană) și simbolul masculin de pe planeta Thouros (planeta Marte, dar nu zeul roman).
Linnaeus a fost cel dintâi care le-a folosit în biologie, în dizertația „Plantae Hybridae” (1719), unde a utilizat simbolul lui Venus pentru un părinte feminin al unei plante hibride și simbolul lui Marte pentru un părinte masculin. El a continuat să facă apel la aceste simboluri pentru a face deosebirea între masculi și femele în „Species Plantarum” din anul 1753.
Alții botanisti au menținut acest simbolism, ce a fost adoptat și de oameni de știință din diverse domenii, precum zoologie, biologie umană, și, în cele din urmă, genetică. Geneticienii moderni nu mai recurg la astfel de simboluri străvechi, desemnând masculul printr-un pătrat, iar femela printr-un cerc. Este un simbolism inițiat în 1845 de Pliny Earle, un doctor de la azilul de boli mentale din Bloomingdale, în explicarea moștenirii incapacității de distingere a culorilor.
Potrivit lui Edward Nettleship, membru al Academiei Regale, Earle ar fi ocolit utilizarea simbolurilor clasice întrucât nu ar fi reușit să găsească vreo mașină de tipărit capabilă să le reproducă, fiind astfel nevoit să se folosească de simboluri consacrate în tipărirea partiturilor muzicale.
