Atunci când ne alegem fotografia de profil, este de preferabil să cerem părerea unui străin.
Indiferent dacă este pentru profilul de pe o reţea de socializare sau pentru un site care promovează forţa de muncă, alegerea fotografiei reprezentative devine o provocare prea mare, pentru a fi lăsată la alegerea oricui. De aceea, potrivit unei noi cercetări, ar trebui votată de către un străin complet.
Psihologii au demonstrat importanţa primelor impresii timp de zeci de ani, inclusiv sub formă de fotografii. Mai recent, ei au arătat că „notele atractivităţii şi a trăsăturilor de caracter pot diferi mult de la o imagine la alta, a feţei aceleiaşi persoane, decât a feţelor aparţinând unor oameni diferiţi”, se arată într-un articol din jurnalul Cognitive Research: Principles and Implications. Cu alte cuvinte, alegerea fotografiei potrivite circumstanţelor poate fi la fel de importantă ca şi câştigarea loteriei genetice, atunci când vine vorba despre a se considera că avem o faţă atrăgătoare.
Logica sugerează că, de vreme ce persoana din fotografie este cea mai învestită în obţinerea imaginii corecte, aceasta se va strădui să aleagă cea mai bună imagine, pentru a o reprezenta cât mai avantajos. Din păcate, abundenţa selfiurilor alături de tigri de pe Tinder, vorbeşte în contrariu.
Dr. David White de la Universitatea din New South Wales a lucrat cu 102 de studenţi universitari cărora le-a solicitat 12 dintre fotografiile din conturile lor Facebook. Imaginile în care faţa era uşor ascunsă sau prea mică, au fost excluse. Studenţii au ales apoi fotografiile pe care le-a fi utilizat cel mai mult şi cel mai puţin probabil, ca imagini de profil pentru trei platforme diferite: Facebook, LinkedIn şi Match.com. Studenţilor li s-a cerut, mai apoi, să evalueze fiecare imagine pe baza atractivităţii, a încrederii, a dominaţiei, a competenţei şi a încrederii.
După această etapă, White le-a cerut să îndeplinească aceeaşi sarcină folosind 12 fotografii ale unui străin aleator de acelaşi sex. În final, au fost recrutaţi noi participanţi pentru a evalua aceste imagini utilizând aceleaşi cinci criterii.
Aşa cum era de aşteptat la un grup de înnăscuţi digitali, elevii au înţeles contextele şi au ales fotografii care corespundeau platformelor. Imaginile - ulterior evaluate drept - mai profesioniste au fost alese pentru LinkedIn, iar cele considerate mai atractive au fost selectate pentru site-ul de dating.
De reţinut, însă, este faptul că străinii au făcut o treabă mai bună - mult mai bună în cazul fotografiilor de întâlniri - decât persoana în cauză, în special în ceea ce priveşte măsurile de autenticitate şi competenţă. Pe de o parte, notează White, acest lucru este surprinzător. Studenţii au avut în spate ani de experienţă în selectarea celor mai bune fotografii personale, spre a se prezenta lumii, totuşi au fost întrecuţi de cineva care nu i-a întâlnit niciodată şi care, probabil că nici nu s-a străduit chiar atât de mult.
Pe de altă parte, avem deja o mulţime de dovezi ale modului în care prejudecăţile personale interferează cu capacitatea noastră de a ne autoevalua. White a declarat că „următorul pas evident” este testarea performanţei prietenilor în comparaţie cu cea a străinilor. „Intuiţia ne şopteşte că familiaritatea va ajuta, însă intuiţia noastră s-a dovedit a fi incorectă în acest studiu, deci se află ceva la mijloc, la care ne-ar plăcea să aruncăm un ochi”.
