Își aruncau oamenii din Evul Mediu materiile fecale pe ferestre?

Deși britanicii medievali nu făceau parte din pătura socială chiar cea mai curată (deși, contrar credinței populare, în ciuda unor excepții bine cunoscute, ei făceau, în general, băi destul de regulat), imaginea conform căreia ei își efectuau nevoile în plină stradă, nu este tocmai corectă ori reprezentativă. De fapt, în timp ce britanicii medievali încă nu erau conștienți de modul în care fecalele contribuiau la epidemiile de boli, știau cu siguranță că acestea miroseau foarte urât și, în cele din urmă, existau chiar și niște teorii care afirmau că emanația neplăcută facilita răspândirea bolilor; astfel, ei făceau eforturi pentru a se asigura că mirosurile ofensatoare erau ținute cât mai departe de casele lor.

Însă pentru a clarifica, generalizând obiceiurile unui grup mare și divers de oameni de-a lungul unei perioade de timp de peste mileniu, ar fi o teorie inconsistentă și nu putem nici infirma faptul că unii britanici medievali nu și-ar fi aruncat uneori deșeurile solide, direct pe fereastră. În fond și la urma urmelor, legile împotriva acestei practici nu au apărut de nicăieri și există cu siguranță numeroase dovezi documentate privind oamenii care întreprindeau acest lucru în lunga perioadă de timp sus-amintită, deși se observă că majoritatea cazurilor relatate implică deșeuri lichide, nu deșeuri solide. Însă mare parte a dovezilor documentate și puse la dispoziție, arată că nu era nici pe departe un obicei normal în Marea Britanie, așa cum ne-ar face cultura populară să credem.

În primul rând, îndeosebi într-o epocă în care clădirile cu un singur etaj reprezentau ceva obișnuit, aruncarea propriilor materii reziduale pe fereastră ar fi însemnat că ar trebui să dea nas în nas cu mirosuri insuportabile - o rețetă nu prea bună pe timp de vară sau în cazul părăsirii propriei locuințe.  Inutil de menționat că, până și fără legi împotriva unui astfel de comportament, nu este surprinzător faptul că defecarea de pe marginea ferestrei nu pare să fi fost locația ideală a majorității locuitorilor unui ținut.

Ei bine însă, pe măsură ce au început să apară clădiri cu mai multe etaje, locatarii unora dintre cele mai înalte niveluri, ocazional, par să nu fi fost destul de pricepuți în a menține prospețimea în ceea ce-i privea pe vecinii de dedesubt. Probabil, acest lucru a jucat un rol în apariția legilor care interziceau aruncarea excrementelor personale pe fereastră.

Tot aici putem adăuga și faptul că în majoritatea marilor orașe din Anglia se emiteau amenzi usturătoare acelor cetățeni care provocau orice fel de miros neplăcut - metaforic ori literalmente - stânjenindu-și astfel vecinii. Spre exemplu, la începutul secolului al XIV-lea, eliminarea oricărui lucru pe propria fereastră, direct în străzile Londrei, fie că vorbim despre deșeuri umane sau orice fel de gunoi, putea fi însoțită de o amendă în valoare de 40p, ceea ce este greu de tradus cu exactitate la valorile moderne, însă vorbim de aproximativ un echivalent cu 108 lire sterline sau 142 de dolari americani.

Deci, pentru a concluziona, în timp ce aruncarea materiei fecale direct de pe fereastră pare a fi o activitate care se petrecea destul de des pe perioada Evului Mediu, în Marea Britanie, dovezile la îndemână arată că acest lucru era, de fapt, un eveniment relativ rar; majoritatea deșeurilor umane care ajungeau în stradă, aveau tendința de a proveni de la revărsarea puțurilor de decantare, pe care oamenii mai înstăriți le utilizau drept instalații rudimentare sanitare de interior. Cât despre restul populației de la orașe, aceștia, în general, defecau în containere, al căror conținut îl eliminau (în mod obișnuit) într-un râu sau un pârâu din apropiere ori într-un canal de scurgere care ajungea oricum într-unul din tipurile de ape amintite.