De ce seamănă partenerii căsătoriți de multă vreme?
O fi de la ochelari?

Alegerea unui partener cu trăsături similare reprezintă un avantaj, deoarece astfel ne asigurăm că genele noastre au mai multe șanse de a fi transmise generațiilor viitoare.
Atâta timp cât nu suntem înrudiți cu persoana în cauză, căsătorindu-ne cu cineva care ne seamănă este destul de avantajos, spune Philippe Rushton, psiholog la Universitatea din Western Ontario. Noi folosim asemănarea fizică ca o modalitate de a evalua ce anume stă la baza asemănării genetice, care poate provoca sentimentul subconstient de a fi atrași de reflecțiile proprii. În biologia evoluționistă, fenomenul se numeste „împerechere asortativă", sau „căutare a asemănării sinelui”. Asociindu-ne cu oameni care ne sunt similari din punct de vedere genetic, ne asigurăm că „propriul patrimoniu genetic se află în siguranță și este transmis generațiilor viitoare.”
Rushton și colegii săi au arătat că, cu cât sunt mai ereditare caracteristicile fizice, cu atât este mai mare șansa de împerechere între indivizii cu acele specifice trăsături. Înălțimea și circumferința încheieturii, de exemplu, sunt de departe cele mai transmisibile genetic, față de mărimea taliei. „Dacă ne uităm la soți (parteneri) în privința acestor caracteristici, observăm că ele se aseamănă cel mai mult dintr-o gamă de componente genetice”, spune Rushton.

Robert Zajonc, un psiholog, a constatat că asemănarea fizică dintre partenerii dintr-un cuplu crește în timp. De alungul anilor, ridurile partenerilor se formează în aceleași locuri din cauza împărtășirii de o viață a acelorași emoții, a scris el în jurnalul Motivație și Emoție. În schimb, Rushton ipotezează că asemănarea dintre seniori a existat dintotdeauna, doar că aceasta devine mai evidentă odată cu trecerea anilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă „o mulțime de caracteristici distinctive se pierd, cum ar fi carnea de pe piele sau părul din cap,” spune Rushton. „Este mai evidențiată structura osoasă a scheletului."
Dar care este treaba cu oamenii și animalele lor de companie? Psihologul Michael Roy de la universitatea Elizabethtown College studiază dacă stăpânii și câinii acestora se aseamănă între ei. El a descoperit că, într-adevăr, rasa pură tinde să se oglindească în stăpânul său, pe când corciturile nu prea. „Să presupunem că sunteți foarte sociabil,” spune Roy. „V-ați alege un câine care ar accepta cu aceeași ușurință prezența străinilor.”



