O fi de la ochelari?
Alegerea unui partener cu trăsături similare reprezintă un avantaj, deoarece astfel ne asigurăm că genele noastre au mai multe şanse de a fi transmise generaţiilor viitoare.
Atâta timp cât nu suntem înrudiţi cu persoana în cauză, căsătorindu-ne cu cineva care ne seamănă este destul de avantajos, spune Philippe Rushton, psiholog la Universitatea din Western Ontario. Noi folosim asemănarea fizică ca o modalitate de a evalua ce anume stă la baza asemănării genetice, care poate provoca sentimentul subconstient de a fi atraşi de reflecţiile proprii. În biologia evoluţionistă, fenomenul se numeste „împerechere asortativă", sau „căutare a asemănării sinelui”. Asociindu-ne cu oameni care ne sunt similari din punct de vedere genetic, ne asigurăm că „propriul patrimoniu genetic se află în siguranţă şi este transmis generaţiilor viitoare.”
Rushton şi colegii săi au arătat că, cu cât sunt mai ereditare caracteristicile fizice, cu atât este mai mare şansa de împerechere între indivizii cu acele specifice trăsături. Înălţimea şi circumferinţa încheieturii, de exemplu, sunt de departe cele mai transmisibile genetic, faţă de mărimea taliei. „Dacă ne uităm la soţi (parteneri) în privinţa acestor caracteristici, observăm că ele se aseamănă cel mai mult dintr-o gamă de componente genetice”, spune Rushton.
Robert Zajonc, un psiholog, a constatat că asemănarea fizică dintre partenerii dintr-un cuplu creşte în timp. De alungul anilor, ridurile partenerilor se formează în aceleaşi locuri din cauza împărtăşirii de o viaţă a aceloraşi emoţii, a scris el în jurnalul Motivaţie şi Emoţie. În schimb, Rushton ipotezează că asemănarea dintre seniori a existat dintotdeauna, doar că aceasta devine mai evidentă odată cu trecerea anilor. Pe măsură ce înaintăm în vârstă „o mulţime de caracteristici distinctive se pierd, cum ar fi carnea de pe piele sau părul din cap,” spune Rushton. „Este mai evidenţiată structura osoasă a scheletului."
Dar care este treaba cu oamenii şi animalele lor de companie? Psihologul Michael Roy de la universitatea Elizabethtown College studiază dacă stăpânii şi câinii acestora se aseamănă între ei. El a descoperit că, într-adevăr, rasa pură tinde să se oglindească în stăpânul său, pe când corciturile nu prea. „Să presupunem că sunteţi foarte sociabil,” spune Roy. „V-aţi alege un câine care ar accepta cu aceeaşi uşurinţă prezenţa străinilor.”
