Copacul care crește singur de 400 de ani, în mijlocul deșertului
Stând singur în inima desertului, la sute de kilometri depărtare de orice sursă de apă sau de o altă plantă, „Copacul Vieții” din Bahrain a devenit treptat în ochii oamenilor un simbol al naturii și al vieții.
Copacul are denumirea latinească Prosopis cineraria și este considerat unul dintre cele mai misterioase fenomene naturale din lume. Deși l-au analizat ani de zile, oamenii de știință încă nu pot spune cu certitudine de unde își trage seva. O dovadă în plus că viața poate continua în ciuda tuturor obstacolelor.
Cum de reușește să supraviețuiască în asemenea condiții? Bătrân, cu o vârstă de 400 de ani, copacul a uimit biologii și oameni de știință, de ani de zile, și chiar dacă au venit cu mai multe teorii, nici una nu pare să stea în picioare. Unii sugerează faptul că rădăcinile sale sunt înfipte foarte adânc în sol, astfel încât ajunge la mai multe surse de apă subterană, însă nimeni nu a fost în măsură să dovedească acest lucru. Se știe totuși că arbuștii și copacii de genul Prosopis sunt extrem de bine adaptați la mediul arid, având cele mai adânci sisteme de rădăcini.
Cele mai multe subspecii din genul Prosopis sunt native din America au o denumire comună: mesquites. Cu toate acestea, Prosopis cineraria este originar din Asia. Acești copaci sunt recunoscuți pentru capabilitatea de a se adapta foarte bine la deșerturile uscate și prosperă în condiții aride, unde precipitațiile sunt sub 150 mm anual.
Arborele este situat la o distanță de 2 kilometri de muntele Jebel Dukhan, pe vârful unei dune de nisip. Misterul supraviețuirii sale în astfel de condiții dure a dat naștere mai multor legende locale. Nativii sunt convinși de fapul că pomul este cu adevărat Copacul Vieții, fiind binecuvântat de însuși Enki, zeul Sumerian al apei, și este cel mai probabil o rămășiță din Grădina Edenului. Poveștile locale mai spun că Arborele Vieții a fost plantat acolo în 1583. Arborele a supraviețuit până în ziua de azi și pare foarte sănătos, având frunze proaspete și verzi.
Arabii îl numesc Sharajat-al-Hayat și povestea sa a ajuns să fie cunoscută în întreaga lume. Arborele este vizitat anual de 50.000 de turiști. Din această cauză, acesta a fost vandalizat. Se crede că locul din jurul copacului este folosit de diferite culte pentru practicarea ritualurilor antice. Începând cu octombrie 2010, arheologii au dezgropat diferite obiecte ceramice și alte artefacte în vecinătatea copacului, unele aparținând civilizației Dilmun.
Minunea naturală a continuat să crească în ciuda condițiilor extreme, ajungând în prezent la 9,7 metri înălțime.
