Nimic nu este aşa cum pare, mai ales dacă ne referim la viziunea periferică.
Viziunea noastră periferică, partea de vedere din afara centrului şi punctului central al privirii noastre, ar putea fi de multe ori o iluzie optică, potrivit unui nou studiu realizat de Universitatea din Amsterdam şi publicat în Psychological Science. În tentativa de a lua în considerare cee ce nu poate observa vederea noastră periferică, cercetătorii cred că, creierul nostru, de fapt, încearcă să „umple” spaţiile libere pentru a se obţine o imagine completă.
„Probabil creierul nostru încearcă să completeze ceea ce vedem, atunci când stimulul fizic nu este suficient de amplu”, a explicat într-o declaraţie, autorul principal Marte Otten, de la Universitatea din Amsterdam. „Creierul evidenţiază viziunea periferică cu mai puţine detalii, iar aceste reprezentări se degradează mai repede decât vederea centrală. Prin urmare, aşa cum ne-am aşteptat, viziunea periferică este foarte susceptibilă la experienţe vizuale iluzorii, pentru mulţi stimuli şi părţi mari ale câmpului vizual.”
Studiul lor a întrunit un mic eşantion de 20 de participanţi, cărora li s-a prezentat o serie de imagini mobile cu figuri geometrice, variate ce formă, orientare, luminozitate, umbră şi mişcare. La periferia imaginilor, o altă imagine se aprindea treptat. Putem vedea un exemplu de imagine în acest videoclip. Tot ceea ce avem de făcut este să ne uităm timp îndelungat la punctul galben intermitent şi să observăm cum toate formele geometrice par uniforme.
Cercetătorii au rugat participanţii să privească în centrul ecranului şi să apese un clic la mouse-ul de calculator, imediat ce observă că diferenţa dintre imaginea centrală şi imaginea periferiă a dispărut, adică imaginea devine uniformă pe ansamblu.
Rezultatele au arătat că participanţii au fost în unanimitate foarte slabi la îndeplinirea sarcinii, de multe ori spunând că observă o imagine uniformă, atunci când centrul şi periferia erau de fapt diferite.
„Descoperirile noastre arată că, în condiţiile potrivite, o mare parte din câmpul periferic poate deveni o iluzie vizuală”, a adăugat Otten. „Acest efect pare să deţină mai multe caracteristici vizuale de bază, ceea ce indică faptul că această auto-completare este un mecanism de percepţie general şi fundamentală.”
„Partea distractivă a acestei iluzii este că ne putem testa şi singuri, pentru a afla cât de reală ne pare experienţa iluzorie.”
