Ceea ce observăm prin vederea periferică este de fapt o iluzie optică

Viziunea noastră periferică, partea de vedere din afara centrului și punctului central al privirii noastre, ar putea fi de multe ori o iluzie optică, potrivit unui nou studiu realizat de Universitatea din Amsterdam și publicat în Psychological Science. În tentativa de a lua în considerare cee ce nu poate observa vederea noastră periferică, cercetătorii cred că, creierul nostru, de fapt, încearcă să „umple” spațiile libere pentru a se obține o imagine completă.

„Probabil creierul nostru încearcă să completeze ceea ce vedem, atunci când stimulul fizic nu este suficient de amplu”, a explicat într-o declarație, autorul principal Marte Otten, de la Universitatea din Amsterdam. „Creierul evidențiază viziunea periferică cu mai puține detalii, iar aceste reprezentări se degradează mai repede decât vederea centrală. Prin urmare, așa cum ne-am așteptat, viziunea periferică este foarte susceptibilă la experiențe vizuale iluzorii, pentru mulți stimuli și părți mari ale câmpului vizual.”

Studiul lor a întrunit un mic eșantion de 20 de participanți, cărora li s-a prezentat o serie de imagini mobile cu figuri geometrice, variate ce formă, orientare, luminozitate, umbră și mișcare. La periferia imaginilor, o altă imagine se aprindea treptat. Putem vedea un exemplu de imagine în acest videoclip. Tot ceea ce avem de făcut este să ne uităm timp îndelungat la punctul galben intermitent și să observăm cum toate formele geometrice par uniforme.

Cercetătorii au rugat participanții să privească în centrul ecranului și să apese un clic la mouse-ul de calculator, imediat ce observă că diferența dintre imaginea centrală și imaginea periferiă a dispărut, adică imaginea devine uniformă pe ansamblu.

Rezultatele au arătat că participanții au fost în unanimitate foarte slabi la îndeplinirea sarcinii, de multe ori spunând că observă o imagine uniformă, atunci când centrul și periferia erau de fapt diferite.

„Descoperirile noastre arată că, în condițiile potrivite, o mare parte din câmpul periferic poate deveni o iluzie vizuală”, a adăugat Otten. „Acest efect pare să dețină mai multe caracteristici vizuale de bază, ceea ce indică faptul că această auto-completare este un mecanism de percepție general și fundamentală.”

„Partea distractivă a acestei iluzii este că ne putem testa și singuri, pentru a afla cât de reală ne pare experiența iluzorie.”