azi am învățat
Cultură

Banca trimisă prin poștă

Este vineri și timpul pentru un articol distractiv în ajun de weekend.

Banca din Vernal (denumita si Banca trimisa prin Coletarie - Parcel Post Bank), Utah
Banca din Vernal (denumita si Banca trimisa prin Coletarie - Parcel Post Bank), Utah
Cizme Dama Romarta
Publicitate

Oficiul Poștal din S.U.A. permite clienților să trimită multe alte obicete pe lângă bine-cunoscuta scrisoare. Un client poate trimite prin coletărie plante, insecte, unele tipuri de animale vii, dar și unele moarte.

O companie de cercetare a marketingului direct a trimis prin poștă o minge de fotbal, un ciocan de scos cuie cu gheară curbată și chiar o pereche de schiuri nautice, cu nimic altceva decât timbrele de expediere adecvate și o etichetă de livrare atașată acestora, doar pentru a vedea ce se întâmplă. Toate obicetele au fost livrate împreună cu o anumită penalizare din partea grefierului poștal destinatar, cu privire la elementele care ar fi necesitat o ambalare corespunzătoare.

Însă cel mai ciudat lucru trimis prin păștă a fost o bancă. Și nu un scaun lung și îngust pentru două sau mai multe persoane ori cu pupitru în față, pentru școlari, ci o instituție financiară. Desigur, întreaga clădire a băncii nu putea să fie trimisă prin coletărie, întrucât există o logistică evidentă de mutare unei clădiri. Dar următorul cel mai propice element a fost trimis prin poștă - toate cărămizile utilizate în construcția băncii, adică 80.000 de bucăți.

Banca trimisă prin poștă

La 1 ianuarie 1913, Serviciul de Coletărie Poștală (Parcel Post Service) a fost inaugurat în Statele Unite. Acest serviciu asigură transportul de pachete între două puncte. Serviciul de coletărie poștală era ideal pentru populația rurală americană rurale, care puteau folosi, de acum, oficiul poștal ca metodă de livrare, pentru a primi sau trimite pachete. Fermierii și meșterii rurali preferau în mod deosebit acest confort care le permitea, din punct de vedere bănesc, să-și aducă produsele pe piață. De asemenea, locuitorii orașelor foloseau serviciul într-un ritm fenomenal. A fost una dintre cele mai populare servicii adăugate la serviciul poștal de bază.

Dl. W. H. Coltharp, un tânăr om de afaceri în orașul Vernal, Utah, a vrut să construiască o clădire și să o dedice memoriei tatălui său. După consultarea cu directorii instituției creditoare locale a orașului, Coltharp a inițiat planuri de construire a unei clădiri, în incinta căreia, colțul frontal ar fi putut constitui o nouă bancă.

Banca din Vernal (denumita si Banca trimisa prin Coletarie - Parcel Post Bank), Utah
Banca din Vernal (denumita si Banca trimisa prin Coletarie - Parcel Post Bank), Utah

Caramizile selectate de Coltharp erau fabricate de compania Salt Lake Pressed Brick, situată la aproximativ 200 de kilometri de Vernal, Utah, pe linie dreaptă, însă la peste 200 de kilometri urmând traseele care se intersectau cu Utah. Problema lui Coltharp se axa pe costurile transportului de marfă pentru 80.000 de cărămizi din Salt Lake City la Vernal. Cheltuielile de transport ale cărămizilor până la Vernal erau de aproximativ 4 ori mai mari decât prețul cărămizilor în sine.

Într-un moment de creativitate, lui Coltharp i-a venit o idee genială și a decis că își va expedia cărămizile în micul oraș prin intermediul coletăriei poștale, profitând astfel de tarifele ieftine pe care le garanta serviciul.Pentru a respecta reglementările poștale ale perioadei, Coltharp a pus cărămizile cu atenție în cutii cu greutatea mai mică de 20 de kilograme, limita superioară a serviciului de coletărie. Știrile din arhivă indică faptul că au fost expediate 40 de ambalaje per livrare, ceea ce înseamnă că fiecare expediere era echivalentă cu o tonă.

Banca trimisă prin poștă

Traseul de la Salt Lake City implica o ocolire foarte mare pentru a ajunge la Vernal. Prima dată cărămizile erau trimise la Mack, Colorado, prin intermediul căilor ferate Denver și Rio Grande. De acolo, s-au dus la Watson, Colorado, pe o cale ferată cu ecartament îngust. În cele din urmă, cărămizile erau transportate pe ultimii 100 de kilometri până la Vernal cu un vagon de marfă. Lungimea totală a acestei rute a fost de peste 650 de kilometri. În timp ce oficiile poștale începuseră să fie copleșite de cutiile cu cărămizi, diriginții oficiilor poștale deveneau frenetici.

În cele din urmă întregul contingent de cărămizi a fost livrat, însă oficiul poștal și-a schimbat regulamentele. Noile reguli stipulau că expeditorul și destinatarul pot să livreze sau să primească numai un total de maxim 90 de kilograme de mărfuri într-o singură zi. Într-o clarificare a regulii, administrația poștală a indicat că „scopul serviciului poștal al Statelor Unite nu este de a expedia clădiri prin poștă.” Banca din Vernal a fost finalizată și a fost poreclită „The Parcel Post Bank” (Banca trimisă prin Coletărie) de către unii locuitori ai orașului. Clădirea încă mai există și este încă utilizată ca instituție bancară; acum servește ca sucursală a Bancii Sionului și se află pe West Main Street din orașul Vernal.

Banca trimisă prin poștă

 

Publicitate

Alte articole

Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăț!