În Staţia Shibuya din Tokyo se află o statuie din bronz înfăţişând un câine pe nume Hachiko. Dar care este povestea sa?
Chiar la una dintre cele cinci ieşiri din Staţia Shibuya, Tokyo, se află o statuie din bronz a unui câine pe nume Hachiko. Acest loc este unul dintre cele mai populare puncte de întâlnire din imensul oraş Tokyo. Zilnic, mii de oameni trec în mers pe lângă statuie, se aşază în faţa ei, îi fac o poză sau discută cu prietenii, chiar acolo. Pentru a înţelege de ce statuia unui câine este atât de faimoasă într-un oraş de dimensiunea lui Tokyo, unde cu siguranţă nu se evită nici măcar o secundă, de a fi în preajma sa, să vedem şi povestea originală.
Hachiko a fost un câine de culoare auriu-maronie din rasa Akita, născut în 1923, la o fermă din apropierea oraşului Ōdate, din prefectura Akita. Profesorul Hidesaburo Ueno l-a luat în gazdă, ducându-l la casa sa, nu departe de Gara Shibuya, şi s-a dovedit a fi un stăpân bun şi blând. Câine l-a adorat cu toată fiinţa sa. În fiecare dimineaţă, când profesorul se îndrepta spre serviciu, Hachiko îl însoţea pe stăpânul său, mergând alături de el până la staţia Shibuya. Îl urmărea cumpărându-şi biletul şi apoi dispărând în staţie. Hachiko se aşeza, mai apoi, în mica piaţă aflată în faţa staţiei şi aştepta revenirea stăpânului său de la serviciu, până după-amiaza târziu.
Această rutină zilnică a durat un an, până când într-o zi din mai 1925, profesorul Ueno nu s-a mai întors. Neştiut de bietul Hachiko, stăpânul său suferise o hemoragie cerebrală fatală şi decedase, lăsându-l pe Hachiko să aştepte, văzând trenurile ajungând în staţie, unul după altul, în speranţa unei reuniuni, care, însă, nu a mai avut loc niciodată. În fiecare zi din următorii nouă ani, nouă luni şi cincisprezece zile, Hachiko venea exact atunci când trenul stăpânului său sosea în staţie, apoi îl aştepta pe Ueno să revină. Povestea câinelui care nu s-a resemnat niciodată a câştigat atenţia mass-mediei locale şi naţionale, inspirând mulţi oameni să îl viziteze pe Hachiko în Gara Shibuya, spre a-i oferi trataţii. Pe tot parcursul acestor ani, el a fost îngrijit de către rudele profesorului, însă bietul animal nu a renunţat niciodată să îşi aştepte stăpânul în gară.
Legendara loialitate a lui Hachiko a devenit un simbol naţional de fidelitate care a impresionat populaţia din Japonia, prezentând un spirit de loialitate familială, pentru care cu toţii ar trebui să ne străduim să îl atingem. Profesorii şi părinţii au folosit veghea lui Hachiko ca un exemplu de urmat, pentru copii.
În cele din urmă, Hachiko însuşi a murit pe 8 martie 1935. Cu un an înainte de moartea sa, o statuie din bronz cu asemănarea lui a fost ridicată la Gara Shibuya şi Hachiko însuşi a fost prezent la inaugurarea acesteia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, statuia a fost distrusă şi topită pentru fabricarea de muniţii, astfel încât, una nouă a luat naştere în anul 1948, odată cu încheierea războiului. În fiecare an pe data de 8 martie, devotamentul lui Hachiko este onorat cu o ceremonie solemnă de comemorare în Gara Shibuya din Tokyo.
Pe lângă Statuia Hachiko de la Gara Shibuya, mai există una în oraşul natal al lui Hachiko, în afara Gării Odate şi unul în faţa Muzeului Câinilor Akita. Universitatea din Tokyo a ridicat o altă statui, înfăţişându-l pe Hachiko jucându-se cu stăpânul său, profesorul. Punctul exact în care Hachiko îşi aştepta stăpânul în gară este marcat permanent cu amprente de labe din bronz, însoţite de un text în japoneză, explicându-i loialitatea. Există, de asemenea, un monument în cinstea lui Hachiko lângă mormântul stăpânului său, în cimitirul Aoyama. Ieşirea din Staţia Shibuya, în afara căreia stătea Hachiko de gardă, poartă numele său. El însuşi rămâne păstrat împăiat şi expus la Muzeul Naţional de Natură şi Știinţă din Tokyo.
Povestea lui Hachiko a fost făcută cunoscută lumii întregi, prin filmul de la Hollywood din 2009, Hachi: Povestea unui câine, unde Richard Gere a interpretat personajul profesorului Hidesaburo Ueno.
Surse: Wikipedia / Go Japan Go / RocketNews24
