Suprafața planetei Marte este mult mai mortală decât s-a crezut anterior

Un nou studiu a arătat că există anumiți compuși, prezenți în solul marțian, care pot nimici culturi întregi de bacterii în doar câteva minute.

Cercetătorii s-au confruntat la rândul lor cu propriile suspiciuni în ceea ce privește posibilitatea supraviețuirii microorganismelor pe suprafața planetei roșii, iar acum, testele de laborator prezic o condamnare iminentă a oricărei potențiale mici bacterii verzi. Astfel, cultivarea cartofilor pe Marte ar putea fi mai dificilă decât ne-am închipuit.

Problema principală de aici o reprezintă perclorații - compușii chimici care conțin clor, detectați pentru prima dată pe Marte în anul 2008. Acești compuși sărați sunt, de asemenea, motivul pentru care apa de pe suprafața marțiană se menține sub formă lichidă, în esență, transformându-o în saramură.

Perclorații sunt considerați toxici pentru oameni, dar ei nu reprezintă neapărat o problemă mejoră pentru microbi. Și deoarece ei mențin apă de suprafață lichidă, pe Marte, prezența acestor compuși ar putea fi chiar benefică vieții - cel puțin așa s-a crezut până acum.

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au confirmat recent că, atunci când compușii sunt împerecheați cu expunerea la lunima ultravioletă intensă (UV), lucrurile devin sumbre pentru orice forme de viață.

„Percloratul, deși stabil la temperatura camerei, devine un oxidant puternic în momentul când este activat, de exemplu la temperaturi ridicate,” menționează echipa în studiu.

O modalitate de a transforma un perclorat într-un oxidant este de a-l expune la lumină UV, și, deoarece Marte prezintă o atmosferă mult mai subțire decât cea a Pământului, există o multitudine de acest tip de radiații pe suprafața sa.

Oamenii de stiință au luat o bacterie comună, iubitoare de nave spațiale, Bacillus subtilis, și au supus-o condițiilor simulate de pe Marte.

Bacteria a avut ocazia să înoate într-o soluție de perclorat de magneziu, cu o concentrație similară stării sale de pe Marte, și apoi aceasta a fost expusă la raze ultraviolete cu aceeași lungime de undă generală ca și cele care se răsfrâng pe suprafața marțiană.

Nici una dintre bacterii au supraviețuit acestui test. De fapt, ele au murit în termen de 30 de secunde.

Echipa a mai expus bacteria, de asemenea, la razele UV fără prezența percloraților, însă chiar și așa, colonia a fost ștearsă de pe suprafața pământului în aproximativ un minut.

Bineînțeles, suprafața unei planete nu este atât de stearpă și umedă precum un vas Petri. Cu toate informații în minte, cercetătorii au mai testat un scenariu, în care microbii erau susținuți de „analoagele rocilor” de pe Marte, create din bioxid de silice.

Aceste condiții au înlesnit ușor situația organismului B. subtilis, dar, din păcate, majoritatea s-au stins din viață. Ceea ce înseamnă că dacă există viață pe Marte, acesta este, probabil, ascunsă destul de adânc în suprafața planetei.

„Deși efectele toxice ale oxidanților de pe suprafața marțiană au fost suspectate de ceva timp, observațiile noastre arată că suprafața de astăzi a planetei Marte este foarte nocivă celulelor, nocivitatea fiind cauzată de un cocktail toxic de oxidanți, oxizi de fier, perclorați și iradiere UV,” scriu cercetătorii.

În cazul în care saramura extrem de sarată care se scurge peste rocile de pe Marte, reprezintă într-adevăr curenți de perclorat concentrat, atunci nu putem vorbi despre un mediu adecvat susținerii vieții. Și deoarece perclorații se află peste tot în solul marțian, echipa spune că practic aceasta transformă suprafata planetei în nelocuibilă.

Dar avem și un rezultat pozitiv. Dacă solul de pe Marte ucide microbii Pământului la contact, acesta ar fi, de fapt, un lucru bun atunci când vine vorba de protecția planetară - există mai puține șanse ca misiunile noastre viitoare pe Marte să poată contamina iremediabil planeta vecină.

Oamenii de știință speră să-și continue cercetările pentru a afla exact modalitatea prin care un cocktail mortal de pe suprafața planetei Marte, ucide celulele vii.

Studiul a fost publicat în Scientific Reports.