Prea multe de îndurat pentru cartofii spaţiali.
Un nou studiu a arătat că există anumiţi compuşi, prezenţi în solul marţian, care pot nimici culturi întregi de bacterii în doar câteva minute.
Cercetătorii s-au confruntat la rândul lor cu propriile suspiciuni în ceea ce priveşte posibilitatea supravieţuirii microorganismelor pe suprafaţa planetei roşii, iar acum, testele de laborator prezic o condamnare iminentă a oricărei potenţiale mici bacterii verzi. Astfel, cultivarea cartofilor pe Marte ar putea fi mai dificilă decât ne-am închipuit.
Problema principală de aici o reprezintă percloraţii - compuşii chimici care conţin clor, detectaţi pentru prima dată pe Marte în anul 2008. Aceşti compuşi săraţi sunt, de asemenea, motivul pentru care apa de pe suprafaţa marţiană se menţine sub formă lichidă, în esenţă, transformându-o în saramură.
Percloraţii sunt consideraţi toxici pentru oameni, dar ei nu reprezintă neapărat o problemă mejoră pentru microbi. Şi deoarece ei menţin apă de suprafaţă lichidă, pe Marte, prezenţa acestor compuşi ar putea fi chiar benefică vieţii - cel puţin aşa s-a crezut până acum.
Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au confirmat recent că, atunci când compuşii sunt împerecheaţi cu expunerea la lunima ultravioletă intensă (UV), lucrurile devin sumbre pentru orice forme de viaţă.
„Percloratul, deşi stabil la temperatura camerei, devine un oxidant puternic în momentul când este activat, de exemplu la temperaturi ridicate,” menţionează echipa în studiu.
O modalitate de a transforma un perclorat într-un oxidant este de a-l expune la lumină UV, şi, deoarece Marte prezintă o atmosferă mult mai subţire decât cea a Pământului, există o multitudine de acest tip de radiaţii pe suprafaţa sa.
Oamenii de stiinţă au luat o bacterie comună, iubitoare de nave spaţiale, Bacillus subtilis, şi au supus-o condiţiilor simulate de pe Marte.
Bacteria a avut ocazia să înoate într-o soluţie de perclorat de magneziu, cu o concentraţie similară stării sale de pe Marte, şi apoi aceasta a fost expusă la raze ultraviolete cu aceeaşi lungime de undă generală ca şi cele care se răsfrâng pe suprafaţa marţiană.
Nici una dintre bacterii au supravieţuit acestui test. De fapt, ele au murit în termen de 30 de secunde.
Echipa a mai expus bacteria, de asemenea, la razele UV fără prezenţa percloraţilor, însă chiar şi aşa, colonia a fost ştearsă de pe suprafaţa pământului în aproximativ un minut.
Bineînţeles, suprafaţa unei planete nu este atât de stearpă şi umedă precum un vas Petri. Cu toate informaţii în minte, cercetătorii au mai testat un scenariu, în care microbii erau susţinuţi de „analoagele rocilor” de pe Marte, create din bioxid de silice.
Aceste condiţii au înlesnit uşor situaţia organismului B. subtilis, dar, din păcate, majoritatea s-au stins din viaţă. Ceea ce înseamnă că dacă există viaţă pe Marte, acesta este, probabil, ascunsă destul de adânc în suprafaţa planetei.
„Deşi efectele toxice ale oxidanţilor de pe suprafaţa marţiană au fost suspectate de ceva timp, observaţiile noastre arată că suprafaţa de astăzi a planetei Marte este foarte nocivă celulelor, nocivitatea fiind cauzată de un cocktail toxic de oxidanţi, oxizi de fier, percloraţi şi iradiere UV,” scriu cercetătorii.
În cazul în care saramura extrem de sarată care se scurge peste rocile de pe Marte, reprezintă într-adevăr curenţi de perclorat concentrat, atunci nu putem vorbi despre un mediu adecvat susţinerii vieţii. Şi deoarece percloraţii se află peste tot în solul marţian, echipa spune că practic aceasta transformă suprafata planetei în nelocuibilă.
Dar avem şi un rezultat pozitiv. Dacă solul de pe Marte ucide microbii Pământului la contact, acesta ar fi, de fapt, un lucru bun atunci când vine vorba de protecţia planetară - există mai puţine şanse ca misiunile noastre viitoare pe Marte să poată contamina iremediabil planeta vecină.
Oamenii de ştiinţă speră să-şi continue cercetările pentru a afla exact modalitatea prin care un cocktail mortal de pe suprafaţa planetei Marte, ucide celulele vii.
Studiul a fost publicat în Scientific Reports.
