O scolopendră uriașă care înoată ca o anghilă
În pâraiele din Asia de Sud-Est trăiește Scolopendra cataracta, prima scolopendră cunoscută care se descurcă la fel de bine pe uscat și în apă.
Când ridici o piatră și dai peste o scolopendră, te aștepți să o vezi fugind printre frunze. În 2001, entomologul George Beccaloni, de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, era în luna de miere în Thailanda, în Parcul Național Khao Sok. Are obiceiul să întoarcă pietrele de lângă pâraie, iar sub una dintre ele a găsit o scolopendră mare, închisă la culoare. Animalul nu a fugit spre pădure, ci în apă: s-a scufundat într-un pârâu lat de vreun metru și jumătate și adânc de circa 20 de centimetri și s-a ascuns sub o altă piatră.
Ca să înțelegem de ce a fost o surpriză, merită să știm cine sunt aceste animale. Scolopendrele fac parte din chilopode, un grup de miriapode, rude îndepărtate ale insectelor. Au câte o singură pereche de picioare pe fiecare segment al corpului, iar numărul perechilor este mereu impar, între 15 și 191. Prima pereche s-a transformat în niște clești cu venin, numiți forcipule, cu care își imobilizează prada. Sunt prădători, ies mai ales noaptea și caută locuri umede, pentru că își pierd ușor apa din corp. Cele mai mari pot vâna chiar șoareci și șopârle, dar toate o fac pe uscat.
Beccaloni a pus animalul într-un vas de sticlă cu apă. Scolopendra a coborât la fund și a început să înoate cu putere, unduindu-și corpul în valuri orizontale, ca o anghilă. Când a fost scoasă, apa s-a scurs de pe ea și a rămas complet uscată. Exemplarul a ajuns în colecția muzeului londonez, dar un specialist l-a considerat doar o populație aparte a speciei obișnuite Scolopendra subspinipes. Niciun chilopod nu era cunoscut ca amfibiu, așa că povestea a rămas mulți ani fără o explicație.
Dezlegarea a venit din Laos. Warut Siriwut, doctorand la Universitatea Chulalongkorn din Bangkok, și Gregory Edgecombe, specialist în miriapode la același muzeu din Londra, au adunat două scolopendre ciudate de lângă cascade din sudul țării. Analiza ADN-ului a arătat că sunt o specie necunoscută. În mai 2016, în revista ZooKeys, cei doi, împreună cu Chirasak Sutcharit, Piyoros Tongkerd și Somsak Panha, au publicat o lucrare de 124 de pagini despre scolopendrele din Asia de Sud-Est continentală. Acolo a primit nume și noua specie: Scolopendra cataracta.
Numele vine de la cuvântul „cataractă”, adică cascadă, după locul unde a fost găsit exemplarul de referință: cascada Tad E-tu, pe Platoul Bolaven din sudul Laosului. Acel exemplar măsoară 12,8 centimetri, dar unul dintre cele din Vietnam ajunge la aproximativ 20 de centimetri. Corpul este negricios, cu plăcile de pe spate verde-închis sau negre, iar Beccaloni își amintea că arăta de-a dreptul înfiorător. Pentru specialiști, un semn distinctiv sunt niște șanțuri de pe plăcile spatelui, care la această specie sunt incomplete, lucru rar printre scolopendre.
Comparând exemplarele, cercetătorii au constatat că scolopendra înotătoare din luna de miere aparținea aceleiași specii. În colecția muzeului londonez se mai aflau, din 1928, exemplare din Vietnam, trecute până atunci tot drept Scolopendra subspinipes. Lucrarea din ZooKeys enumeră în total cinci exemplare, din Laos, Thailanda și Vietnam, în timp ce presa vremii a vorbit despre patru. Oricum le-am număra, este una dintre cele mai rar întâlnite scolopendre mari din regiune.
Ca toate rudele ei, Scolopendra cataracta este veninoasă. Gregory Edgecombe a explicat că orice scolopendră mare poate mușca dureros, iar colții ei străpung pielea omului. Mușcătura nu ar fi mortală, dar durerea poate ține câteva zile. Ce mănâncă nu știe încă nimeni sigur. George Beccaloni are însă o bănuială:
„Aș paria că această specie intră în apă noaptea ca să vâneze nevertebrate acvatice sau amfibii.”
Descoperirea ridică și întrebări mai largi. Pâraiele tropicale sunt studiate mai ales ziua, observa Beccaloni, iar noaptea s-ar putea ascunde acolo o lume întreagă de animale amfibii. Nu se știe încă cât timp poate sta scolopendra sub apă, cum respiră în timpul scufundărilor sau cât de des vânează în pârâu. Până la noi observații, rămâne o dovadă că și un grup de animale cunoscut de secole, cum sunt scolopendrele, mai poate ascunde surprize.
Surse: ZooKeys (Siriwut, Edgecombe, Sutcharit, Tongkerd, Panha, 2016), National Geographic, Guinness World Records, Australian Museum, Wikipedia – Centipede
