Fluorul, ne otrăvește în fiecare zi

De aici și până la măsura de a fluoriza apa de băut pentru a asigura tuturor (mai ales copiilor) doza de fluor necesară pentru protecția danturii era un pas destul de mic. Pas care, în unele țări, a fost deja facut. Cu consecinte grave, susțin câțiva experți și, mai ales, cu intenții odioase, sustin adepții teoriilor conspirației.

Începând din anii '40, în SUA și Canada, apa potabilă a fost, în mare parte, fluorizată prin adăugarea de fluorură de sodiu. Măsura a fost implementată în urma unei campanii agresive care urmărea să convingă populația de beneficiile adăugării substanței în apă. Fluorul a devenit deodată elementul-minune care ne putea scăpa de carii. Inclus în pastele de dinți, în apele de gură și, în cele din urmă, în apa pe care o bea toată lumea, de la bebeluși până la vârstnici, fluorul ar fi urmat să îmbunătățească sănătatea dentară a tuturor acestor norocoși beneficiari.

Pentru că despre efectele nocive ale „elementului F” asupra sănătății, despre sursele din care provenea fluorura de sodiu folosită, și despre necesitățile imperioase care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Ani mai târziu, din lumea științifică au răzbătut ecouri conform cărora fluorizarea apei nu numai că nu ar îmbunătăți în vreun fel sănătatea cuiva, dar contribuie la creșterea riscului unor afecțiuni. Doza optimă de fluor ar fi, după cifrele oficiale, de 1 ppm (părți per milion) sau 1 mg/litru. Dar cei convinși că este vorba despre complot afirmă că, în unele zone ale Americii de Nord, fluorul se regăsește în apă în doze de 2-3 ori mai mari. De ce?

Așa cum era de așteptat, informațiile se bat cap în cap. Există studii care arată că fluorul întărește, într-adevăr, smalțul dinților și reduce riscul apariției cariilor la copii, după cum există și studii care au demonstrat că afectează negativ sănătatea dinților, care nu e legată doar de smalț; în plus, are efecte nocive asupra sistemului osos.

Gerald J. Cox, un om de știință care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizării fluorului în lupta împotriva cariilor, este considerat părintele marii conspirații. Ceea ce nu știa lumea era că J. Cox era plătit de o companie metalurgică, specializată în producerea aluminiului, companie care, ca și altele din același domeniu, se confruntă în anii '30 cu o mare problemă: cum să scape de marile cantități de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului. Unul dintre aceste deșeuri era fluorura de sodiu. O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide și insecticide - pe ințelesul tuturor: otrăvuri pentru gândaci și pentru șobolani - dar încă rămânea în stoc o cantitate mare de fluorură de care producătorii trebuiau cumva să scape. Teoria conspiraționistă afirmă că, de fapt, fluorizarea pe scară largă a apei potabile a fost o mârșavă uneltire orchestrată de mari întreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finanțat de cei care pot obține totul cu bani. Aceștia au găsit o valoare de întrebuințare deșeurilor de fluorură de sodiu, fără a-și face nici un scrupul cu privire la sănătatea celor pe care îi otrăveau astfel.

Firma ALCOA, cea mai mare dintre companiile producătoare de aluminiu, a finanțat - conform teoriilor conspiraționiste - cercetările asupra apei fluorizate și a efectului asupra danturii copiilor, apoi campania pentru promovarea fluorizării apei potabile.

Aceleași teorii aduc argumente în privința pericolelor ingerării de fluor, punând accentul pe toxicitatea sa și pe efectele nocive, pe termen lung, asupra sănătății, efecte despre care publicul știe prea puțin. Ei citeaza în primul rând un studiu foarte amplu, realizat la sfârșitul anilor '80 pe 39.000 de copii americani, studiu care a arătat că nu au apărut diferențe semnificative în ceea ce priveste numărul de carii între copiii care băuseră și cei care nu băuseră apă fluorizată. Practic fluorul n-ar avea mult lăudatul efect de a preveni apariția cariilor. În schimb, specialiștii afirmă că supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri conținute în apa de băut, determină apariția fluorozei dentare, o afecțiune caracterizată prin fragilizarea dinților și apariția de pete pe suprafața lor. Riscul e și mai mare în condițiile în care consumului de apă fluorizată i se adaugă alte surse de fluor: suplimente cu fluor sau expunerea la poluarea produsă de cărbunele cu conținut mare de fluor.

Ulterior, au început să circule și informații privind potențialul carcinogenic al fluorului, iar mai multe studii ar fi demonstrat că există o legătura între fluor și fracturi: ingestia fluorului în cantități mari fragilizează oasele, mărind riscul de fracturare a acestora. Mai nou, vehiculează informații asupra unor posibile efecte ale fluorului asupra creierului și, implicit, a comportamentului uman. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat într-o carte a sa faptul că fluorul ar fi folosit pentru a ține sub control populația, împiedicând-o să devină prea violentă. Cetățenii țărilor în care se practică fluorizarea apei potabile ar fi așadar, un fel de cobai.

Jurnalistul citează mărturia lui Ian E. Stephen, specialist în efectele fluorului asupra sănătății, care a afirmat că în timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, în Irlanda de Nord conținutul de fluoruri din apa potabilă a crescut de trei ori și că acest lucru ar fi fost făcut intenționat, în încercarea de a liniști populația turbulentă și de a ține astfel situația sub control. Metoda și-ar avea originea, după opinia lui David Heylen Campos, în cercetările efectuate în lagărele de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când naziștii au adaugat în hrana deținuților mici cantități de fluor pentru a-i liniști și a-i menține într-o stare de letargie mentală care îi împiedică să se revolte. Jurnalistul afirmă că, de altfel, și unele medicamente utilizate azi în ospicii și aziluri de bătrâni conțin fluor - probabil în același scop: liniștirea pacienților și menținerea lor în stare de supunere și sub control.

Știa guvernul american, se întreabă David Heylen Campos, care erau efectele negative ale fluorului asupra sănătății? Au fost ascunse deliberat aceste informații pentru a proteja sinistra conspirație la scară națională? Nu există un raspuns convingător, amintește jurnalistul, însă ne insuflă totuși să fim mai precoce în ceea ce privește marile campanii care ne îndeamnă să bem apă fluorizată sau să ne spălăm pe dinți cu pastă de dinți care conține fluorura de sodiu, adică substanță folosită la fabricarea otrăvii pentru șobolani. Trebuie menționat că, la ora actuală, fluorura de sodiu mai este folosită doar în mică măsură pentru fluorizarea apei, fiind înlocuită, între timp, de alți compuși care conțin fluor. În schimb, este încă prezentă în pastele de dinți.