Băieţelul „răutăcios” a fost în final spânzurat pentru toate greşelile sale.
În 1940, Disney lansa un desen animat în care Geppetto, un tâmplar bătrân şi singur, decide să îşi realizeze propria marionetă asemănătoare cu un copil. Acesta vede o stea şi îşi doreşte ca marioneta să devină un copil adevărat. Deşi scopul filmului Disney era de a învăţa copiii cum ar trebui să se comporte un băiat real, povestea scrisă iniţial de autorul italian Carlo Collodi avea un cu totul alt scop.
Prin povestea sa, Collodi dorea să arate cât de greu şi „impractic” este să fii părintele unui copil răutăcios. Collodi nu a fost niciodată părinte, Pinocchio fiind prezentat de la început ca un copil neascultător.
Povestea sa avea la bază opera Emile a filozofului Jean Jacques Rousseau. Autorul considera că băieţii trebuiau să înveţe din consecinţele naturale ale acţiunilor lor. „Copiii nu ar trebui să înveţe din cărţi ceea ce pot învăţa din experienţe,” afirma Rousseau. În acelaşi mod, marioneta creată de Geppetto şi adusă la viaţă de puterile magice avea libertatea de a alege şi de a suporta consecinţele. Pinocchio alege să lipsească de la şcoală şi să fugă de acasă imediat ce învaţă să meargă. Atunci când este întrebat de ce a făcut toate aceste lucruri, băiatul susţine că Geppetto l-a abuzat şi a fost închis. Deşi Rousseau susţinea că băieţii trebuiau să înveţe din propriile greşeli, a adăugat şi faptul că el sau ea ar trebui să înveţe şi de la oameni.
Aşadar, după ce îşi ucide conştiinţa (pe greierele Jiminy Cricket) şi distruge imaginea creatorului său, un părinte iubitor şi dornic să aibă un copil real, Pinocchio ia alte decizii care pot fi considerate răutăcioase, care într-un final îi aduc moartea. În ultima parte a poveştii lui Collodi, Pinocchio este lăsat să moară spânzurat într-un copac de către oamenii cărora el le-a oferit încredere.
Însă, pe tot parcursul poveştii, Pinocchio resimte repercusiunile acţiunilor sale, este răpit, înjunghiat, legat, bătut şi înfometat.
Deci, cartea - care în loc să ofere o lecţie părinţilor iubitori, urmărea să arate câteva dintre aspectele practice din spatele legăturii complexe care se formează între un părinte şi copilul lui, care, de cele mai multe ori, va prefera să nu îşi asculte „creatorul”, luând în batjocură dragostea şi sfaturile primite, - a fost preluată de Disney, iar echipa sa a redus-o la o poveste de copii drăguţă şi plină de iubire, a unui băiat naiv şi ignorant, care ar trebui să asculte mereu de ceea ce îi spune părintele său.
„Pinocchio este prea obraznic, mult prea şmecher şi, de asemenea, prea 'păpuşă', ca să fie simpatizat de către public”, este ceea ce se spune că ar fi comentat Walt Disney, înainte de a opri realizarea producţiei de desene animate, la jumătatea termenului. În opinia sa, această poveste a unui băiat lipsit de respect, care este torturat şi aproape ucis pentru ignoranţa lui, nu era în niciun caz potrivită pentru copii.
Pentru a vinde povestea, ei au înfăţişat o imagine mult mai plăcută a unui băiat naiv şi neajutorat. Lecţia este că cei care sunt suficient de curajoşi şi întotdeauna cinstiţi vor fi salvaţi. O poveste care, să fim sinceri, se poate vinde mult mai uşor.
