Peste 60 la sută dintre americanii căsătoriţi admit că îşi urmăresc foştii parteneri online în fiecare lună.
Mulţi dintre noi se fac vinovaţi de a verifica reţelele de socializare online ale unei persoane de care sunt atraşi sau chiar de a căuta vreun fost partener, în special după o despărţire. Și este un lucru normal. Și se întâmplă destul de des. Dar de unde ştim când depăşim limitele normale şi devenim urmăritori cibernetici?
Un nou studiu realizat de jurnalul medical Superdrug în Marea Britanie a fost lansat de curând, arătând cât de des îşi pândesc oamenii fie foştii parteneri, fie obiectul pasiunii lor în mediile de socializare online. Ceea ce a transformat acest studiu într-unul şi mai interesant a fost felul prin care s-a raportat la persoanele singure, la cele aflate în relaţii de cuplu şi la cele căsătorite, atunci când vine vorba despre urmărirea cibernetică.
O mie de oameni din Europa şi America au participat la chestionar, cu o scară de la „unul la înfiorător”, în scopul de a ajuta la determinarea a ceea ce consideră oamenii că este „bine”, atunci când vine vorba de urmărirea în taină a unei pagini de socializare şi care, ei bine, ar putea necesita ajutor profesionist.
Studiul a arătat că 56,5% dintre americani au recunoscut că „aruncă un ochi” asupra profilului online al fostului partener, cel puţin o dată pe lună. Dar aceasta nici măcar nu a reprezentat partea interesantă, sondajul arătând, de asemenea, că cei care se aflau într-o relaţie de logodnă ori erau căsătoriţi, au înregistrat cele mai înalte rezultate. Procentajul persoanelor căsătorite s-a ridicat la 65,8%, în timp ce 66,7% a celor aflaţi într-o relaţie stabilă şi-au căutat online fostul partener, în fiecare lună. Americanii care nu s-au aflat într-o relaţie, au înregistrat cele mai mici şanse de a verifica vreo fostă pasiune în comparaţie cu europenii.
Dar cum rămâne cu obiceiurile de urmărire a marilor iubiri pe reţelele de socializare? Ei bine, aceasta a reprezenta partea uşor surprinzătoare a sondajului. Doisprezece la sută dintre persoanele care au participat în cadrul studiului au recunoscut că au căutat mai multe informaţii despre iubirea lor secretă. Indiferent de statutul real, 5,7 la sută a adăugat-o în lista de prieteni pe mai multe conturi media sociale, 24 la sută au studiat atent profilul iubirii lor de pe reţelele de socializare, pe o perioadă de peste 15 minute, în timp ce 4,1 la sută au urmărit locaţia exactă a persoanei „ţintă” şi ... stai să vezi... 2,9% au încercat să acceseze în mod fraudulos contul lor de utilizator din mediul online. Înfricoşător şi, eventual, ilegal.
Ar fi corect să spunem că unii oameni par să nu fie complet conştienţi de gravitatea activităţilor lor online, până când nu le iese accidental pe gură. Douăzeci şi patru la sută dintre europeni au mărturisit că au împărtăşit, accidental, informaţii personale în ceea ce priveşte obiectul pasiunii lor, ce pot fi accesate doar prin căutarea online, activitate cunoscută şi sub denumirea de „vărsare de cuvinte” sau „word vomit”, în timp ce procentul americanilor se situa cu puţin peste 10%.
Sondajul a mai indicat şi faptul că platformele de socializare online preferate în colectarea de informaţii au fost Facebook, Instagram şi Google.
