Elisabeta I a fost regină a Angliei şi a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moarte.
Regina Virgină a Angliei, s-a născut în 7 septembrie 1533.
Elisabeta I a fost regină a Angliei şi a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moarte. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei şi a Annei Boleyn, care a fost executată la nici trei ani de la naşterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea şi ultimul monarh al casei Tudor (primii sunt Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verişoara sa Jane Grey şi sora sa vitregă, Maria I).
Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moştenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voinţa lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată şi îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci şi cinci de ani şi jură „că îi va purta de grijă până la moarte”.
Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută drept Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.
S-a înconjurat de un grup de consilieri de încredere, conduşi de William Cecil, Primul Baron Burghley. În politică a fost mai moderată decât tatăl său, fratele şi sora sa. Unul din motto-urile sale era „Video ed taceo (Văd şi nu spun nimic)”. A adoptat o diplomaţie prudentă, în comparaţie cu marile puteri ale Europei din acea vreme Franţa şi Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei.
Domnia reginei Elisabeta este denumită „era elisabetană” sau „epoca de aur”. Perioada este marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. A fost şi o perioadă de extraordinară înflorire artistică şi culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe şi Ben Jonson sunt câţiva din dramaturgii care au trăit în timpul domniei sale, ai căror opere se citesc şi astăzi.
Istoricii descriu adesea era elisabetană care a fost romanţată pe scară largă în literatură, filme, piese de teatru şi seriale TV. Era elisabetană este considerată a fi o perioadă de renaştere şi prosperitate engleză, care a hrănit spiritul naţional prin idealuri clasice, expansiune internaţională şi triumf naval.
În plus, în epoca de aur a exploratorilor şi marinarilor, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon şi-a expus viziunile filosofice şi politice şi s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh şi Sir Humphrey Gilbert.
Elisabeta a fost calificată o domnitoare temperamentală şi uneori indecisă. Spre sfârşitul domniei, o serie de probleme economice şi militare i-au afectat popularitatea. Totuşi îi este recunoscută carisma şi încăpăţânarea, într-o perioadă în care suveranii din ţările vecine înfruntă dificultăţi interne care le periclitează tronurile. Ca în cazul rivalei sale Maria regina Scoţiei, care a fost închisă în 1568 şi executată în 1587. Indecizia sa, pe care consilierii săi o considerau păguboasă, a salvat-o deseori de alianţe matrimoniale şi politice nefericite. Asemenea tatălui ei, regele Henric al VIII-lea, Elisabeta a scris poezie şi proză. Domnia sa a fost marcată de prudenţă în ceea ce priveşte acordarea de onoruri şi demnităţi. În timpul domniei reginei Elisabeta, au fost ridicate la rang nobiliar doar opt persoane: un earl şi şapte baroni. Elisabeta a redus de asemenea numărul consilierilor săi privaţi, de la treizeci şi nouă la nouăsprezece şi ulterior la paisprezece.
Viaţa cotidiană din perioada elisabentană a Angliei, îşi urma cursul în funcţie de rangul social: monarhul în cel mai mare rang, nobilimea în rang secund, mica nobilime pe locul al treilea, al patrulea rang fiind negustorii şi ultimul muncitorii. Regina era considerată a fi o reprezentare a lui Dumnezeu pe Pământ. În perioada domniei Elisabetei I exista un respect aparte pentru familie, ca grup social. Se considera că familia reprezintă un model pentru comunitate, aceasta fiind standardizată şi căpătând un respect profund pentru importanţa sa ierarhică.
Pentru majoritatea copiilor, educaţia începea încă de acasă, unde erau învăţaţi eticheta, bunele maniere şi regulile de bază. Alte principii de bază în educaţia copiilor includeau respectul faţă de mamă şi tată, solicitarea binecuvântării părinteşti, scularea dis-de-dimineaţă şi rugăciunea.
Moda în perioada elisabetană era considerată o modalitate de auto-exprimare pentru membrii tuturor claselor sociale. Pentru femei, moda era simplă, dar realizată într-un mod atractiv. Hainele femeieşti acopereau pielea de la gât şi până la glezne. Asemenea hainelor femeieşti şi cele bărbăteşti erau decorate cu volane şi dantele destul de incomode. Băieţii şi fetele purtau îmbrăcăminte în acelaş stil. Garderoba era considerată o formă de artă, motiv pentru care oamenii elisabetani acordau timp şi depuneau efort pentru a se îmbrăca.
După scurtele domnii ale fraţilor săi vitregi, cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului şi au ajutat la crearea identităţii naţionale. Acesta a fost, de asemenea, sfârşitul perioadei în care Anglia a fost un regat separat înainte de unirea sa regală cu Scoţia.
