Cum a contribuit Mafia la filmările iconicului „Naşul”

Publicitate

Studiourile Paramount au cumpărat drepturile de a ecraniza romanul lui Mario Puzo, „Naşul”, publicat în anul 1969.

Cum a contribuit Mafia la filmările iconicului „Naşul”
Publicitate

Dar de aici şi până la filmul propriu-zis a fost cale lungă, deoarece lucrurile nu au mers chiar atât de simplu.

Romanul americanului de origine italiană Mario Puzo „păstra un echilibru binevoitor între inocenţa parţială a eroilor şi corupţia la care o societate îi condamnă, obligându-i să recurgă la soluţii din afara legii şi moralităţii", spun criticii. Însă reprezentanţii Mafiei s-au temut că filmul (este vorba de primul din această serie) să nu reducă aura romantică a povestirii lui Mario Puzo, iar prestigiul familiilor americane de origine italiană să aibă de suferit.

„Liga pentru drepturi civile ale italienilor americani” (IACRL) şi-a asumat răspunderea organizării boicotului dacă nu reuşea să obţină controlul asupra filmului. Astfel, primul atacat a fost chiar viitorul protagonist, actorul Marlon Brando, iar în ziarele vremii se puteau citi despre el tot felul de calomnii şi jigniri ieftine, care subliniau că el nu era „un bărbat de prestigiul Naşului”.

Când, în sfârşit, filmările au început, boicotul la adresa filmului „Naşul” s-a înteţit. Membrii Ligii pentru drepturi civile ale italienilor americani plăteau electricienii de pe platouri ca să declare grevă, pe patronii de hoteluri pentru a refuza cazarea echipei în locurile de filmare stabilite, pe proprietarii de terenuri virane sau parcuri pentru a refuza în ultimul moment închirierea lor. Pus în faţa unui joc murdar, producătorul filmului „Naşul”, Albert Ruddy, recurge la o soluţie extremă: el solicită o întrevedere chiar cu unul dintre capii „Cosa Nostra”, Joe Colombo.

Colombo îl aşteapta pe Albert Ruddy la hotelul Park Sheraton, înconjurat de 1500 de membri ai Ligii. Producătorul avansează propunerea studiourilor Paramount de a ceda Mafiei un procent din câştigurile viitorului film. Joe Colombo îi raspunde lui Ruddy: „Nimeni nu poate cumpăra dreptul de a defăima pe americanii de origine italiană”.

Reprezentanţii studiourilor îi dau acestuia toate asigurările că „Naşul” va fi un film tipic pentru mentalitatea capitalismului sălbatic în general, că va denunţa corupţia şi violenţa la scara întregii Americi şi nu numai a Mafiei. Cu toate acestea, membrul „Cosa Nostra” nu se lasă convins şi cere să i se dea scenariul spre aprobare.

În sfârşit, târgul dintre cele două tabere se încheie după ce Paramount acceptă două ultime condiţii: denumirile de „Mafie” sau „Cosa Nostra” (filială americană a sindicatului crimei) nu vor fi pronunţate, iar figuraţia şi rolurile mici să nu fie susţinute de actori, ci de membrii Ligii pentru drepturi civile ale italienilor americani. Mafia îşi asigură astfel supravegherea filmărilor, dar, spun criticii de film, până la urmă această ultimă condiţie a fost în folosul autenticităţii peliculei.

Cum a contribuit Mafia la filmările iconicului „Naşul”

La scurt timp, situaţia este răsturnată, iar boicoturile încetează ca la comandă. Un mare bogătaş pune la dispoziţie parcul vilei sale particulare din Staten Island pentru secvenţa nunţii din film; un proprietar de restaurante îşi oferă localurile pentru decor şi de multe ori echipa se trezea cu notele de plată achitate în mod misterios sau cu sticle de sampanie servite fără să le fi comandat. În iunie 1971, un gangster afro-american l-a ucis pe Joe Colombo după ce i-a tras trei gloanţe în cap.

Deşi producătorii s-au gandit la mai multe nume de actori pentru rolul lui Don Vito Corleone, Coppola a avut doar două variante – Laurence Olivier şi Marlon Brando. Olivier era însă foarte bolnav la acea dată, aşa că Brando a rămas singura opţiune.

Marlon Brando a câştigat Oscarul pentru cel mai bun actor în rol principal, însă atât el cât şi Pacino au boicotat acea ediţie a premiilor Academiei Americane de Film. Brando nu s-a prezentat să-si ridice premiul ci a trimis un activist pentru drepturile indienilor îmbrăcat în apas să-i anunţe protestul: actorul era nemulţumit de modul în care erau prezentaţi indienii în filme. Și Al Pacino s-a supărat pe membrii Academiei Americane de Film pentru că a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Actorul considera că apare în mai multe cadre decât Brando, deci el ar fi trebuit să primească o nominalizare pentru cel mai bun actor în rol principal.

Publicitate
Alte articole
Nu a fost de ajuns, vreau să mai învăţ!