Dacă deschidem Atlasul Geografic, Internetul sau orice carte care tratează geografia Terrei, găsim aceeaşi descriere standard în dreptul deltelor.
Cu toate acestea, o deltă nu este doar un fenomen geologic prin care un curs de apă se desparte în mai multe braţe pentru a se vărsa în mări şi oceane. Toate deltele Terrei sunt adevărate minuni ale Naturii. Aglomerari pline de mister în care apele, pământurile, vegetaţia şi animalele se întrepătrund unele cu altele pentru a crea un mediu unic în felul său.
Deltele reprezintă componente ale sistemului fluvial. Modificările survenite în cadrul bazinului de drenaj (la nivelul sedimentelor, compoziţiei chimice etc.) se vor transmite în cadrul întregului sistem. Nu se poate rezolva ecuaţia morfologică a bazinului de recepţie fără a lua în calcul variabilele apărute în amonte.
Când doua forţe mari se întâlnesc – pământul şi marea, ceva special trebuie să se întâmple. Şi sunt câteva scenarii posibile: nivelului mării ar putea să se ridice deasupra nivelului pământului sau, în cazul în care terenul este afectat de eroziune severă, se poate scufunda sub nivelul existent al mării. O altă opţiune este ca nivelului mării să scadă mai jos de nivelul pământului sau terenul în sine este construit sau ridicat, datorită anumitor considerente, deasupra nivelului mării.
Pare destul de simplu până la momentul când în joc intră şi râurile. În timpul ultimei ere glaciare nivelul mării a scăzut cu aproximativ 120 de metri. Acest lucru a provocat adâncirea râurilor în văi şi în coastele de gheaţă, pentru a comunica astfel cu marea, al cărei nivel coboară. Când tot ce era îngheţat a început să se topească, a determinat creşterea semnificativă a nivelului mării şi umplerea acestor deformaţiuni ale structurii solului cu apă. Iar sedimentele şi alte particule de sol se pot aduna şi forma noi insuliţe de pământ, care solidificându-se perturbă uniformitatea apelor şi creează noi întinderi de sol, formând astfel deltele.
Delta râului Saskatchewan, Canada
Dar nivelului mării nu este fix pentru mii de ani – acesta se schimbă în permanenţă, iar acest lucru a favorizat formarea diferitor interacţiuni între pământ şi mare, terenuri şi râuri şi râuri şi mare. În urmă cu aproximativ 7000 ani, încălzirea care a declanşat topirea gheţarilor a încetinit, iar nivelul mării s-a oprit din creştere. Acest lucru a permis unor coaste să câştige teren înapoi.
Când terenurile şi gurile fluviale sunt din nou expuse apare ceva fascinant, pentru a crea acest sistem complex, - căi de infiltrare a apei numite delte, care direcţionează încet drumul spre mări sau ocean. Una dintre cele mai studiate delte este cea creată de fluviul Mississippi.
Chiar dacă este o deltă dominată fluvial, morfologia lobilor abandonaţi este determinată de acţiunea valurilor. O serie de caracteristici sunt însă comune deltelor aflate în regimuri diferite: acolo unde valurile sunt dominante apar creste de ţărm paralele, în timp ce prezenţa mareelor va duce la apariţia de canale tidale, cu formă triunghiulară care devin din ce în ce mai înguste spre interior.
