Atunci când vorbim despre pierderea în greutate, în general, ne referim la „arderea” de grăsimi. Dar cum ard acestea?
„Dragă ştiinţă, medicul meu spune că ar fi cazul să scap de câteva kilograme, însă numărătoarea constantă de calorii mă duce cu gândul la legea conservării masei. Când oamenii pierd în greutate, unde se duce acel surplus? Cum iese şi unde dispare? La toaletă? Și de acolo? În aer? Sau altundeva?”
Iată ce răspunde ştiinţa: Reţineţi! Când pierdem în greutate, cea din urmă dispare pur şi simplu, transformându-se în aer subţire.
Atunci când vorbim despre pierderea în greutate, în general, ne referim la „arderea” de grăsimi. Ceea ce nu este incorect. Mulţi oameni, însă, printre care şi medici, ne vor spune în mod eronat, că această grăsime se piErde sub formă de căldură, ca rezultat al „arderii”. Dar aşa cum specifica cineva în citatul de mai sus, legea conservării masei spune că lucrurile fizice care produc sau creează grăsime, trebuie să o şi elimine cumva. Și răspunsul este nu: nu se va duce la toaletă.
De fapt, în mare parte, acel surplus este exhalat sub formă de dioxid de carbon.
„Când pierdem în greutate, de fapt este ca şi cum ne-am mânca propria găsime”, a explicat Louis Aronne, director al Centrului de Control Complet al Greutăţii de la Universitate Weill Cornell Medicine şi al spitalului NewYork-Presbyterian. În acest moment, nu cred că am putea crea o imagine şi mai dezgustătoare a dietelor în general, care nici până acum nu păreau atrăgătoare.
Corpul nostru are nevoie de o anumită cantitate de energie pentru a funcţiona, iar acea energie este preluată din alimente. Atunci când „înghiţim” mai multă energie decât necesită organismul nostru, aceasta se stochează în celule adipoase precum trigliceridele. Trigliceridele sunt un soi de lipide (grăsimi naturale) care se găsesc în sânge; ele conţin un compus chimic format dintr-o moleculă de glicerol şi trei de acizi graşi.
Trigliceridele sunt alcătuite din trei tipuri de atomi: carbon, hidrogen şi oxigen. Atunci când ele se descompun, aproximativ o cincime formează apă (H2O), iar celelalte patru cincimi devin dioxid de carbon (CO2). Apa astfel rezultată poate fi eliminată prin urină, fecale, transpiraţie, expiraţie, lacrimi şi prin alte fluide corporale. Cantitatea de apă pierdută poate fi foarte repede înlocuită atunci când persoana în cauză bea lichide. Însă carbonul expirat (din CO2) poate fi înlocuit doar prin consumul de alimente şi băuturi.
Într-un studiu din 2014, în ediţia de Crăciun a revistei British Medical Journal, cercetătorii, conduşi de Ruben Meerman şi Andrew Brown de la University of New South Wales din Australia, au descoperit că o persoană pierde în medie cel puţin 200 de grame de carbon în fiecare zi şi aproximativ o treime din această cantitate este eliminată în timpul somnului.
Înlocuirea unei ore de odihnă cu practicarea de exerciţii fizice de intensitate moderată, precum joggingul, elimină din organism o cantitate suplimentară de 40 de grame de carbon, crescând astfel cu o cincime cantitatea de carbon eliminată în fiecare zi. Biochimiştii au făcut şi unele calcule conform cărora, pentru a arde 450 de grame, un om trebuie să inhaleze aproximativ 1360 de grame de oxigen.
„Apar neînţelegeri tulburătoare despre încălzirea globală, care este cauzată de eliminarea atomilor de carbon antici, blocaţi subteran în organismele fosilizate”, a declarat co-autorul studiului Ruben Meerman, după publicarea cercetării. Se pare că oamenii începuseră să aibe dubii şi să conecteze direct slăbitul şi cauza încălzirii globale. El a încercat să liniştească populaţia: „Atomii de carbon eliminaţi de către fiinţele umane, revin în atmosferă abia după câteva luni sau chiar ani, până atunci fiind stocaţi în alimente produse de plante.”
