Se spune că prima impresie contează, iar în cazul mâncărurilor este esenţial să ne placă şi cum arată ceea ce este în farfurie pentru o experienţă culinară completă. Și dincolo de papilele gustative, gust şi miros, culoarea joacă un rol important în aprecierea mâncărurilor.
Percepţia despre un anumit preparat gastronomic mai este influenţată şi de greutatea tacâmurilor folosite. Astfel, brânza pare mai sărată, dacă este mâncată folosind un cuţit, în loc de furculiţă sau scobitoare.
Un mare număr de asemenea descoperiri au fost adunate recent într-o carte, demonstrând că aceste corelaţii nu sunt simple „curiozităţi” ale naturii umane, ci fac parte dintr-un fenomen complex: nu doar gustul, mirosul şi aspectul unui fel de mâncare, ci şi diverşi factori exteriori, fără legătură cu mâncarea, afectează, totuşi, mâncarea respectivă, făcându-o să pară mai bună sau mai puţin bună. Unul dintre autorii cărţii – Charles Spence, profesor de psihologie experimentală la Universitatea Oxford – este unul dintre cei ştiu cel mai mult despre aceste interacţiuni, surprinzătoare pentru mulţi. El studiază de multă vreme modul în care simţurile noastre interacţionează pentru a ne oferi senzaţia complexă pe care o încercăm atunci când mâncăm sau bem ceva.
Această nouă direcţie de cercetare, încă puţin dezvoltată, dar extrem de incitantă, este denumită de cei din breaslă „gastrofizică”, iar Charles Spence şi colega sa Betina Piqueras-Fiszman au contribuit considerabil la popularizarea ei adunând, în cartea lor recentă – care se numeşte The Perfect Meal – o mulţime de date care dovedesc că părerea noastră despre un fel de mâncare e rodul unui complex de impresii, dintre care multe n-au de-a face cu simţul gustativ.
Culorile influenţează perceperea gustului, motiv pentru care culoarea produselor alimentare sau a ambalajelor acestora are foarte mare importanţă. Încă din anii 1930, în SUA, Louis Cheskin, un adevărat „vrăjitor” al marketingului, descoperise că majoritatea oamenilor evaluează - inconştient – un produs, serviciu sau eveniment nu doar pe baza caracteristicilor acestuia, ci şi în baza unor stimuli senzoriali secundari prezenţi în acelaşi context, care contribuie şi ei la impresia generală, indiferent că acei stimuli au ajuns să facă parte din context în mod intenţionat sau neintenţionat şi indiferent dacă asocierile lor cu produsul sunt corecte (corespund unei realităţi) sau nu. De exemplu, a arătat el, dacă se adăuga cu 15% mai mult galben în coloritul ambalajului băuturii răcoritoare 7 Up, consumatorii percepeau un gust citric mai accentuat (deşi băutura rămăsese neschimbată). Fenomenul, numit de Cheskin transfer de senzaţie, este azi cunoscut şi luat în considerare de orice specialist care se ocupă de designul unor produse alimentare.
Cercetările au arătat că băuturile cu ambalaje roz sunt percepute ca fiind mai dulci, că acelea băute din pahare de culoare albastră sunt considerate mai eficiente pentru a potoli setea decât aceleaşi băuturi sorbite din pahare galbene, iar ciocolata caldă le părea mai gustoasă oamenilor dacă era băută din ceşti portocalii sau crem decât dacă era servită în ceşti albe sau roşii.
Dacă asocierea dintre galben şi gustul citric pare oarecum uşor de înţeles (lămâile sunt galbene, nu?), alte asocieri dintre ceea ce vedem şi felul în care „simţim” mâncarea sunt mai surprinzătoare. Un studiu recent arăta că vinul alb pare mai gustos dacă este băut într-o încăpere cu lumină roşie sau albastră. Într-un astfel de decor, consumatorii pot avea impresia ca beau un vin de calitate mai bună - pentru care, implicit, ar fi dispuşi sa plătească mai mult - faţă de cazul în care consumă acelaşi vin în încăperi cu lumină verde sau albă. De ce crede creierul nostru aşa, e un mister.
Una dintre cele mai mari exemple din istoria omenirii, care confirmă studiile lui Spence, este campania Coca-Cola din 2011, de ajutorare a speciilor pe cale de dispariţie. Americanii au început să confunde cutiile albe cu cele de Coca Cola dietetică. Într-adevăr, cutia clasică, de culoare roşie, se diferenţia foarte clar de ambalajul argintiu de coca cola dietetică, pe raft. Câţiva împătimiţi ai internetului au răspândit vestea pe Twitter şi YouTube că gustul sucului acidulat din cutia albă ar fi uşor diferit faţă de cel din cutia roşie. Deşi reprezentanţii Coca Cola, au negat că ar fi schimbat reţeta, compania a fost nevoită să încheie campania, deşi era menită să ruleze până în februarie 2012.
„Jumătate din creierul nostru funcţionează în modul vizual”
spune psihologul Charles Spence.
Dacă nu vezi ceea ce mănânci, te aştepţi ca restul simţurilor să devină mai ascuţite şi să compenseze lipsa văzului. Dar, se pare, că persoanele oarbe nu simt altfel mâncarea decât restul oamenilor. Totuşi, sunt mai fini cunoscători ai aromelor şi mirosurilor.
