Alert (Nunavut, Canada) este cea mai nordică aşezare permanentă din lume, situată la doar 817 km de Polul Nord.
Situată la aproximativ opt sute de kilometri de Polul Nord, comunitatea Alert, pe vârful de nord-est al insulei Ellesmere, în Nunavut, Canada, este cea mai nordică aşezare permanentă din lume. Cel mai apropiat loc populat se află la alţi 540 de kilometri spre sud, în Groenlanda, în timp ce, cel mai apropiat oraş canadian se află la o depărtare de peste două mii de kilometri. Locul este atât de aproape de Polul Nord, încât nu se poate conecta la sateliţi de comunicaţii, deoarece orbita lor se află sub orizont.
Timp de patru luni, Alert se află în întuneric total. Timp de încă patru luni, soarele nu părăseşte niciodată cerul, neridicându-se la mai mult de 30 de grade deasupra orizontului, la prânz. Pământul rămâne îngheţat şi acoperit cu zăpadă timp de aproape zece luni pe an. Iernile sunt aspre şi reci, cu temperaturi scăzând în mod regulat până la minus treizeci de grade. Temperaturile maxime din timpul verii nu se ridică cu mult peste punctul de îngheţ.
În orice moment, în acest loc uitat de lume, vom găsi câteva zeci de persoane care trăiesc aici. Din fericire, Alert nu reprezintă casa lor permanentă; cei aflaţi aici sunt veniţi în scop de serviciu. Aceşti oameni reci şi nefericiţi, supranumiţi „Aleşi ai Îngheţului”, se numără printre membri ai Forţelor Armate Canadiene - care dispun de o instalaţie de interceptare a semnalelor şi informaţiilor numită CFS Alert - şi printre personalul ştiinţific care lucrează la cele două facilităţi de cercetare de aici - staţia meteo Environment Canada şi un observator de monitorizare atmosferică al Global Atmosphere Watch (GAW).
Comunitatea Alert şi-a primit numele după HMS Alert, o navă britanică care şi-a stabilit tabăra în apropiere Alert, în iernile 1875-1876. Căpitanul vasului, George Nares şi echipajul său au fost primii oameni care au ajuns la capătul de nord al insulei Ellesmere.
Staţia meteorologică a fost stabilită aici în 1950. Staţia militară a venit opt ani mai târziu. În timpul Războiului Rece, Alert avea o importanţă strategică, deoarece reprezenta singurul punct din America de Nord, cel mai apropiat de zona de nord-vest a Uniunii Sovietice. De fapt, Alert este mai aproape de Moscova (4.000 de km) decât de Ottawa (4.150 km). Proximitatea teritoriului faţă de Uniunea Sovietică a permis o alianţă strategică a S.U.A.-Canada-Regatul Unit-Australia-Noua Zeelandă, cunoscută sub denumirea de Cinci Ochi, pentru a sustrage informaţii de la reţeaua de comunicaţii din Rusia. Staţia a devenit în curând un atu-cheie în reţeaua globală ECHELON.
La momentul cel mai glorios, CFS Alert a avut un personal de peste 215 oameni, înregistraţi la un moment dat. Dar, după reducerile bugetare din anii 1990, echipa CFS Alert a fost redusă la aproximativ 74 de persoane, în timpul verii însă, populaţia se poate ridica la peste o sută.
Un articol din 14 noiembrie 2004 al ziarului Sun, ofera cititorilor o părticică din viaţa în Alert(ă):
Soldaţii, mulţi dintre ei voluntari, servesc la posturi timp de şase luni - divizate de o vacanţă de trei săptămâni. Și astăzi, mâncarea este la fel de bună precum a fost dintotdeauna. Televizoarele din diferite camere dispun de patru canale de televiziune live şi alte patru de filme, redate din stocul staţiei însumând 4.500 de clipuri video şi DVD-uri. Ascultarea emisiunilor trivia ale postului de radio CHAR-FM 105.9 al bazei, reprezintă o altă preferinţă în petrecerea timpului liber. O mare parte a staţiei este dedicată recreerii, cu două săli de sport, o cameră obscură, o pistă de bowling şi un teatru. Serile sunt pline cu activităţi - jocuri multi-player pe calculator, prelucrarea lemnului, bingo, joc de cărţi şi trivia. Majoritatea personalului se află aici în mod voluntar. Asemenea unui echipaj din interiorul unui submarin, izolarea şi unicitatea Alert(ei) aduce oamenii mai aproape sau dimpotrivă, îi îndepărtează - dobândind porecla veche de peste 50 de ani, de „Aleşi ai Îngheţului”.
Singurul mod de a transporta orice, aici, se face pe calea aerului. În fiecare an, RCAF face aproximativ 225 de zboruri Hercules la Alert pentru a aduce în jur de două milioane de litri de combustibil şi 300 de tone de mărfuri. În plus faţă de zborurile săptămânale, rezerve adiţionale sunt aduse de două ori pe an, prin operaţiuni masive care implică zeci de zboruri spre şi de la cel mai apropiat port de apă adâncă, Thule, Groenlanda. Problema este că o mare parte din timp, aeronavele Canadei Hercules C-130 nu zboară. Zborurile de reaprovizionare au o întârziere obişnuită de 24 de ore ori sunt complet anulate atunci când avioanele sunt reţinute la sol din cauza problemelor mecanice sau deviate în altă parte, pe motiv de prioritate militară.
Medicii militari notează că cei mai mulţi oameni cresc în greutate pe perioada şederii. Cei care nu sunt în măsură să se adapteze izolării, sunt eliminaţi înainte de a atinge punctul critic şi a o lua la fugă prin zăpadă. „Este minunat să te afli aici, dar trebuie să te menţii ocupat tot timpul”, spunea Subofiţerul Staţiei Serge Oullet în 2004. „Noi încercăm instigăm oamenii la socializare, în afara orelor de lucru.”
